Cuvântul dronă este aproape peste tot, mai ales în comentariile (pretențios numite analize) despre conflictele de glob din ultimii trei ani. Nu este o întâmplare, întrucât despre drone se vorbea de câțiva ani la emisiunile despre dispozitive noi (gadgeturi), produse ale noilor tehnologii, bazate pe IT și AI, cu tot felul de utilizări, de la supraveghere și filmări la evenimente, la transport de materiale și persoane. Războaiele nu sunt doar confruntări violente, ele implică tot ce are un stat la un moment dat, așa cum explica detaliat Clausewitz, iar utilizarea indubitabilă a celor mai noi tehnologii în conflictul armat a fost semnalată de prințul Bismarck. Așadar, utilizarea dronelor în războaiele contemporane nu ar trebui să fie o surpriză.
A explica ce sunt dronele, la ce pot fi ele folosite și cum ar trebui regândite capabilitățile militare poate părea o pierdere de timp, mai ales în epoca ChatGPT-4, când din doar două cuvinte putem avea toate explicațiile sau chiar un eseu, o dizertație sau, de ce nu, o lucrare de doctorat, mai greu de dovedit cu softurile anti plagiat decât lucrările scrise cu copy/paste.
Așadar, ce sunt dronele?
În dicționare drona este definită ca o aeronavă fără pilot, controlată/pilotată de la distanță. Am găsit definiții asemănătoare în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, precum și în limba engleză, în Cambridge Dictionary. Cu toate acestea, din ce în ce mai mult cuvântul este folosit în sensul extins, al identificării oricărui vehicul fără om la bord, dirijat de la distanță.
Utilizarea de acronime pentru a defini sisteme, proceduri, acțiuni, instituții și multe altele a generat jargoane specifice fiecărui domeniu de activitate. Militarii statelor membre NATO au jargonul lor, în mare parte preluat de la americani sau britanici, formalizat printr-un standard (STANAG). Foarte probabil, în acest jargon vor fi definite clar UAV, UAS, UMS, UFS sau alte acronime care vor defini vehiculele controlate de la distanță (RCV – Remote Control Vehicle). Cu toate acestea, în limbajul comun, cuvântul dronă este posibil să își extindă utilizarea pentru toate categoriile de vehicule fără om la bord, așa cum am abordat eu acest subiect.
Pentru a evita interpretările de orice fel, voi vorbi despre fiecare categorie de vehicul în mod explicit, astfel încât să se poată construi programe distincte pentru dezvoltarea, achiziția sau operarea acestora.
Vehiculele controlate de la distanță au în comun lipsa de la bord a omului, lipsa de expunere a acestuia la pericol, ceea ce permite utilizarea acestor sisteme în condiții de risc foarte mare. Această caracteristică implică mai multe specificități, nu doar beneficiul protecției omului, este un avantaj care generează și câteva vulnerabilități. De exemplu, controlul aparatului se face prin unde radio, ceea ce implică vulnerabilitate la bruiaj, pierderea controlului la o anumită distanță sau posibilitatea de preluare a controlului de către adversar.
O altă vulnerabilitate o reprezintă lipsa instinctului de conservare, anulat de siguranța operatorului, aflat departe de zona de pericol, cu implicații majore inclusiv în siguranța utilizării vehiculului.
Mai întâi, pornind de la ce au în comun toate vehiculele controlate (a se înțelege pilotate, operate, manevrate) de la distanță, putem să definim o necesitate comună, respectiv resursa umană pentru operarea nemijlocită a acestora. Nu discutăm aici despre personalul care realizează proiectarea, construcția sau mentenanța fiecărui tip de vehicul, personal tehnic specific fiecărui mediu de operare – aerian, terestru sau maritim.
Selecționarea, instruirea, certificarea și menținerea pregătirii operatorilor (îi voi numi astfel pe cei care mai sunt numiți piloți, controlori, etc) ar putea să fie realizate după standarde comune, diferite de cele existente pentru piloți, conductori de tancuri sau navigatori de nave. Unele sisteme sunt mai complexe și ar putea necesita minim doi operatori, cu sarcini distincte, unul pentru manevră, iar celălalt/ceilalți pentru sistemele de arme.
Astfel, pentru selecție ar fi de dorit ca persoana să fie capabilă de atenție distributivă, de reacții corecte în cazul percepției vizuale a unui pericol, să aibă un nivel de acceptare a riscului mai scăzut decât al unui pilot, la care funcționează suplimentar instinctul de conservare. Abilitățile de coordonare a mișcărilor cu percepția vizuală trebuie să fie foarte bune. Nu trebuie să fie capabil să facă multe flotări sau abdomene, dar nu trebuie să îi scape niciun amănunt. Aș spune că femeile au mai multe abilități pentru a fi operatori de vehicule de la distanță, dar nu vreau să fac nicio discriminare a priori. Piloții de aeronave nu ar trebui să fie considerați aprioric mai buni pentru această activitate, deși există unele elemente comune. Această precizare este foarte importantă atunci când se stabilesc condițiile de selecție, în care foștii piloți nu ar trebui să fie avantajați.
Programele de instruire pentru operatorii pe orice tip sau categorie de vehicule ar putea să aibă multe capitole comune, cel puțin pentru calificarea pentru operarea generală, până la calificarea pentru misiune.
Deoarece calificarea pentru misiune presupune cunoașterea misiunilor specifice categoriei, marii unități și unității pentru care acționează, o condiție de selecție ar putea fi ca militarul care va deveni operator de dronă să fi parcurs programul de pregătire tactică al unității, cel puțin până la nivel de batalion sau echivalent. Aceasta înseamnă un minim de experiență de doi ani ca militar.
Pregătirea inițială pentru operare se poate face întrunit, cu economii de resurse și ar putea fi o bună oportunitate pentru dezvoltarea mentalității de lucru în echipă.
Instruirea pentru misiune ar trebui făcută pe simulatoare și cu vehicule identice cu cele care vor fi folosite în luptă. Personalul cu misiuni de combatere a dronelor ar fi de dorit să parcurgă programele de pregătire al celor care au misiunile de bază opuse.
Calificarea, certificarea și pregătirea continuă ar putea fi realizate după Manualul de instrucție al piloților militari, corespunzător cu specificul fiecărui sistem.
Până aici am vorbit despre ceea ce ar avea în comun aceste sisteme, fără să intru în detalii tehnice. Mai departe voi explica de ce aceste sisteme de arme (echipamente, platforme, vehicule, etc) ar trebui să fie gestionate diferențiat, la nivelul tuturor categoriilor de arme, pornind de la misiuni. Desigur, se pot face multe clasificări ale vehiculelor fără om la bord, controlate de la distanță, funcție de mărimea (dimensiunile) lor, funcție de viața lor (cu utilizare multiplă sau de unică folosință), dar eu mă voi limita la clasificarea lor pe misiuni.
Pentru o anumită misiune se poate acționa din aer, de pe apă, sub apă sau pe uscat, iar fiecare mediu are caracteristicile sale, presupune anumite manevre, procedee sau tactici. Pericolele sunt diferite, modul de acțiune și măsurile de protecție diferă. De asemenea, forțele cu care sau în sprijinul cărora acționează sunt importante pentru a operarea dronei.
Misiunea este principalul element definitoriu al unei capabilități. Pentru îndeplinirea misiunii sunt concepute sau achiziționate echipamente, create și organizate structurile, încadrate cu personal pregătit corespunzător. Faptul că vehiculul se deplasează pe uscat, pe apă, sub apă sau prin aer are mai puțină relevanță, acest specific determinând personalul necesar pentru operare și măsurile de cooperare și siguranță.
La modul general, se poate utiliza o dronă pentru cercetare, supraveghere, pentru transport de materiale sau personal, pentru lovirea cu precizie a unui obiectiv stabilit (cunoscut) sau de contracarare a unui mijloc de atac inamic (țintă necunoscută efectiv, doar potențială).
Pentru fiecare categorie de misiune trebuie să fie programe de pregătire specifice, care se pot parcurge centralizat, concretizarea instruirii pe fiecare sistem în parte urmând a se face la unitatea de bază.
Din ultima frază rezultă necesitatea gândirii și proiectării cât mai urgente a unor noi structuri militare. Acestea vor fi diferite, de la caz la caz, funcție de misiune și de sistem. Dacă misiunea este de cercetare strategică, atunci este necesară o unitate (escadrilă/batalion) care să corespundă nevoii misiunii. Dacă este de nivel tactic, de sprijin al unei brigăzi sau chiar al unui batalion, atunci structura diferă, în ultimul caz ar putea fi doar o grupă cu destinație tactică sau un pluton.
În mod similar, pentru forțele navale ar fi necesară regândirea întregii structuri pornind de la misiuni. Am asistat la prezentarea unei propuneri de constituire a unei noi flotile (pe modelul celor existente, maritimă și fluvială), cu o structură care să includă mijloace aeriene, mijloace pe apă și submarine operate de la distanță, concentrându-se pe caracteristica lipsei omului la bord, care are în comun doar pregătirea operatorilor, cel mult.
Am făcut această scurtă explicitare a „dronelor” pentru a argumenta necesitatea regândirii structurii de forțe a ceea ce este numită Armata României, adică a Forțelor Armate Române, cum ar fi în acceptul NATO. Acest capitol, respectiv „Structura de forțe” este cel mai important rezultat al unei Analize Strategice a Apărării. Deoarece Președintele a ordonat șefului Statului Major al Apărării să inițieze Revizuirea Analizei Strategice a Apărării, cu ocazia preluării conducerii S.M.Ap., consider ca imperativă regândirea întregii structuri, ca o lecție învățată din războiul din Ucraina.
Actualizare: Legea 283/2021, care a apărut în Monitorul Oficial nr. 1.161, a modificat Legea 122/2011 privind regimul armelor, dispozitivelor militare și munițiilor deținute de Ministerul Apărării Naționale şi de forțele armate străine pe teritoriul României, astfel încât să includă dronele în rândul amenințărilor la adresa securității și să stabilească metode de contracarare a acestora la articolul 3, este prevăzut că „dronă – este orice vehicul terestru, aerian, acvatic sau subacvatic capabil să navigheze autonom, folosind pilotul automat, sau care poate fi controlat printr-un echipament radioelectric de comandă la distanță”.
Definiția din DEX nu a fost încă actualizată cu noua definiție dată de lege.
În „Expunerea de motive” pentru aprobarea legii, dronele sunt încadrate din punct de vedere al mediului de utilizare în următoarele categorii:
- Vehicule aeriene fără pilot (UAV – unmaned aerial vehicle);
- Vehicule terestre fără pilot/personal (UGV – unmaned gound vehicle);
- Vehicule acvatice fără pilot/echipaj (USV – unmaned surface vehicle);
- Vehicule subacvatice fără pilot/echipaj (UUV – unmaned underwater vehicle).
Recomandari 