Zilele trecute am intrat într-o polemică nepotrivită cu vreo doi prieteni, din cauza unei remarci inoportune pe o rețea de socializare. Unul dintre prietenii mei a postat fotografii de la un eveniment la care a participat, o activitate cu caracter științific într-un domeniu care presupune o specializare deosebită, în care experții sunt foarte puțini. Participanții au fost militari și civili, în primul rând personal medical și psihologi, precum și responsabili ai categoriei de forțe, direct responsabili de selecția și managementul resursei umane pentru care a fost creat acest domeniu de expertiză.
Remarca mea a fost nepotrivită, întrucât am criticat public nu neapărat ținuta unora dintre participanți, cât o lacună a bunei organizări a evenimentului, în contextul în care s-a desfășurat în incinta unei instituții de învățământ superior militar, iar organizatorul principal a fost conducerea unei categorii de forțe.
Am recunoscut că nu era locul potrivit pentru a face vreo observație, indiferent cât de pozitivă sau de corectă ar fi fost ea, deoarece nu era pagina mea, nici pagina oficială a organizatorilor. Dorința de a expune public participarea la un eveniment a devenit o caracteristică a lumii interconectată prin rețele de socializare, iar multitudinea de evenimente care captează atenția opiniei publice în această perioadă amplifică nevoia de implicare a celor care sunt parte a unor evenimente deosebite. Fotografiile sunt cele mai expresive și, așa cum se spune, „o imagine face cât o mie de cuvinte”.
Subliniez că evenimentul a fost important, de mare interes pentru domeniul de activitate. Totuși, prin importanța sa și din respect pentru cei care participă la astfel de întâlniri științifice, mă văd dator cu o opinie (recomandare?!), pentru viitor.
Apreciez nonconformismul, modernitatea și ascult și rezonez la „Vinovații fără milă” cântat de Florian Pittiș și Pasărea Colibri (îl și cânt, dar doar când sunt singur!), chiar dacă esteticul „cazon” datorat educației mele îmi spune că par mai îngrijit când sunt tuns, decât atunci când am părul cu vreo trei-patru centimetri mai lung. Îmi place să mă îmbrac lejer, cu blugi și geacă, ghete sport, mă simt mai lejer decât în costum, cu cravată.
Cu toate acestea, nu am fost la nicio nuntă în adidași, nici la teatru sau la operă. Am organizat conferințe și am participat la simpozioane, ateliere de lucru, festivități de absolvire sau gale de diferite feluri. La cinematograf, la o cafea sau un pahar de vorbă prefer ținuta lejeră, dar la evenimentele de mai sus nu aș putea să vin în blugi și pulovăr, dacă nu fac parte din personalul auxiliar, care pregătește scena.
Uniforma militară nu înseamnă o ținută unică, deoarece militarii trebuie să participe la activități cu caracter diferit, nu doar la instrucție sau război. Dacă ținuta de instrucție este/trebuie să fie identică cu cea de luptă, de război, deoarece scopul instrucției este de a ne pregăti pentru luptă, ținuta de serviciu este reglementată, proiectată și confecționată pentru activitățile zilnice care nu implică pregătirea pentru luptă și nici pregătirea fizică. Așa cum nu am putea să facem sport în costum, cu pantofi și cravată, la fel ar fi impropriu să lucrăm la birou în adidași și in șort.
În afara cazărmii, militarii pot să se îmbrace civil, pot să vină și să plece de la serviciu în ținută civilă lejeră, dar decentă. Ultima caracteristică este recomandată atât bărbaților, cât și femeilor strict pentru momentele intrării și ieșirii din unitate, cât și pentru deplasarea cu mijloacele de transport ale unității militare, deoarece în astfel de momente militarii nu pot fi „acoperiți”.
În situațiile în care ar trebui să participe la activități organizate în afara cazărmii, în uniformă militară, este recomandat să îmbrace uniforma de oraș, respectiv cu cravată și cămașă albă. Vara este mai dificil, mai ales în zilele cu temperaturi foarte ridicate. Uneori organizatorii specifică în invitație că se recomandă cămașă cu mânecă scurtă, pentru a veni în sprijinul participanților, dar și pentru uniformitate. În orice situație, portul unei ținute mai elegante sau de nivel superior este recomandată pentru oficiali, eu însumi fiind criticat pentru „neglijență” la o activitate din luna iulie în care fusese specificată ținuta cu mânecă scurtă. Ulterior a fost inventată cămașa bluză albă, cu mânecă lungă, un fel de compromis între ținuta de oraș și disconfortul zilelor toride.
În ultimul timp am remarcat că există o dorință de a demonstra că suntem mai liberi în gândire, că nu suntem încorsetați în „reguli cazone”, iar asta se manifestă ostentativ prin articolele vestimentare („de firmă”!), cu care se participă la evenimentele mondene. Militarii fac parte din societate, sunt racordați la curentele vestimentare și această tendință se resimte și în portul uniformelor militare.
Lipsa de experiență a noilor lideri, generată de mult prea rapida „ardere” a experienței, prin rapida preluare a unor noi sarcini din cauza golului lăsat de părăsirea instituțiilor militare mult prea timpuriu de către cadrele militare, ar putea fi cauza apariției unor lacune în organizarea activităților, coroborată cu o superficialitate caracteristică lipsei de responsabilitate. Atunci când o activitate este organizată de către o structură militară, comandantul este obligat să precizeze locul, ora și ținuta, nu doar pentru că așa este stabilit într-un regulament de ordine interioară, ci și pentru că subordonații și invitații trebuie să se simtă confortabil la acea activitate.
Activitățile cu caracter științific sunt diferite de cele cu caracter sportiv, iar o ținută mult prea casual la un simpozion sau o conferință ar putea să fie percepută ca o lipsă de considerație din partea celor care s-au pregătit cu prezentări și lucrări în care au investit timp și pasiune. La fel cum ar trebui să îi respectăm pe artiștii de pe scenă, consider că trebuie demonstrată aprecierea pentru munca celorlalți și pentru evenimentul în sine prin ținuta noastră, prin chinul de a purta cravată și costum, ca minim respect.
Ceremoniile militare de absolvire, înălțare în grad, decorare, predare-preluare a comenzii, încheierea activității sunt evenimente majore la care personalul militar ar trebui să participe în ținuta adecvată momentului, adică cel puțin ținuta de oraș. Doar dacă schimbarea comenzii se face pe timpul unei misiuni s-ar putea explica portul ținutei de instrucție, care este specifică exercițiilor în poligoane și misiunilor de luptă.
Recunosc că sunt mai conservator, nu sunt atât de progresist pe cât mi-aș dori, întrucât consider că trebuie păstrat un bun simț în toate, o normalitate care nu ar trebui aruncată în aer din dorința de a părea mai deschiși sau mai toleranți. Revolta față de reguli nu înseamnă întotdeauna progres, dacă nu aduce ceva mai bun sau mai frumos, dacă nu ne face mai buni și mai valoroși.
Recomandari 