În perioada 9-11 iulie 2024, la Washington DC se vor întâlni șefii statelor membre NATO pentru a celebra 75 de ani de la înființarea Alianței.
Decizia istorică a celor 12 state occidentale care se mobilizaseră pentru salvarea Berlinului de Vest după instituirea blocadei sovieticea însemnat și formalizarea începutului Războiului Rece, prin constituirea unei alianțe politico-militare, capabilă să apere statele occidentale europene, extrem de afectate de război, în fața agresivității Uniunii Sovietice, mai expansive decât se convenise înainte de finalizarea războiului.
Soluția includerii Germaniei și Italiei în acest bloc a fost mult mai înțeleaptă decât durul Tratat de pace de la Versailles.
După căderea Blocului sovietic și desființarea Tratatului de la Varșovia (creat ca răspuns politic de către sovietici), a urmat un proces de extindere, astfel încât, la 75 de ani, cu cei 32 de membri, putem vorbi de Marea Organizație a Tratatului Atlanticului de Nord (OTAN – conform acronimelor din limba franceză).
Putem spune că summitul de la Washington DC va fi unul istoric?
Evenimentul va fi unul festiv, de celebrare. Cu siguranță, realizarea Organizației a fost o decizie istorică, dar reuniunea din acest an cu ce ar putea să rămână în istorie?
Este al treilea summit de la invadarea Ucrainei de către Federația Rusă, după cele de la Madrid , respectiv Vilnius. Conflictul a determinat aprobarea unui Nou Concept Strategic la Madrid, cu multiplicarea de mai mult de zece ori a forțelor de reacție aliate, s-au făcut promisiuni pentru acceptarea Ucrainei. La Vilnius s-au aprobat Planurile de operaționalizare a Noului Concept Strategic și s-au făcut promisiuni din nou, inclusiv Moldovei și Georgiei, dar invitația ce ar fi urmat să fie adresată Ucrainei nu s-a materializat. Aderările Suediei și Finlandei au fost un semnal puternic de întărire a Alianței Transatlantice, cu toate întârzierile cauzate de Turcia și Ungaria.
Media va da cea mai mare atenție prezenței, gesturilor și discursurilor președintelui Biden, considerat de mulți nepotrivit pentru a continua cursa pentru conducerea SUA. Presa de pe toate meridianele lumii va analiza orice gest și orice cuvânt, la fiecare apariție publică a președintelui american
Deocamdată, aparent cea mai importantă știre despre summitul de la Washington este că va fi ultimul condus de Jens Stoltenberg, deoarece din octombrie actualul premier al Țărilor de Jos, Mark Rutte va prelua funcția de Secretar General. Forța unității, flexibilitatea și celeritatea în luarea deciziilor la nivel aliat au fost mult încercate până în ultimul moment de „candidatura” președintelui României, Klaus Iohannis.
În mod obișnuit, mandatul funcției de Secretar General este de patru ani, cu posibilitatea de a fi reînnoit. Fostul premier norvegian a primit încă două prelungiri, de câte un an, întrucât a fost dificil să se găsească un înlocuitor în această perioadă complicată. Totuși, prin lungimea mandatului său, Stoltenberg nu îl depășește pe Joseph Luns, fostul ministru de externe al Țărilor de Jos, care a îndeplinit funcția aproape 13 ani (1971-1984).
Pe de altă parte Consiliul Nord-Atlantic reunit la nivel de șefi de state, cel mai important for de conducere politică a Organizației, care uzual se întâlnea la doi ani, ar putea fi ultimul al președintelui Biden și primul al premierului britanic, Sir Keir Starmer. Este posibil ca la acest eveniment să îl vedem din nou foarte activ pe președintele francez, Emmanuel Macron, după proaspăta înfrângere în alegerile parlamentare.
Evoluția războiului din Ucraina și fermitatea sprijinului Alianței ar trebui să fie în centrul discuțiilor, așa cum a declarat Jens Stoltenberg, dar o mare parte din tensiuni se vor descărca în cadrul Conferințelor organizate în paralel cu lucrările oficiale, iar Ucraina va primi o nouă promisiune de acceptare, cu un termen maxim de zece ani, din acest moment.
Din câte cunoaștem până acum, cel mai important document nu va fi Declarația finală, care va fi aprobată formal de toți șefii de state în ultima zi a summitului, în care se vor regăsi principalele interese ale statelor membre. De mare importanță va fi angajamentul pentru sprijinul financiar al Ucrainei, pe termen mediu și lung, cel mai probabil cu contribuții proporționale cu PIB, adică respectând același mecanism al cuantificării alocării bugetului pentru apărarea proprie a fiecărui stat. Posibil să fie identificate alte echipamente majore necesare Ucrainei, dar apărarea antiaeriană și antirachetă vor ocupa un loc important (posibil ca România să fie menționată pentru contribuția sa), rachetele sol-sol cu rază scurtă și avioanele F-16 ar putea fi celelalte subiecte majore.
Un alt capitol, care este posibil să implice un document distinct este cel privind operaționalizarea Planurilor de acțiune pentru implementarea Conceptului Strategic, creșterea capacității de reacție și descurajarea sunt definite clar din 2022, amenințarea căreia NATO trebuie să îi facă față este Federația Rusă. Simbolic vorbind, NATO a fost creat pentru contracararea unei Uniuni Sovietice agresive, iar după 75 de ani NATO trebuie să existe și să fie o organizație puternică și solidară în fața moștenitoarei arsenalului militar sovietic, Federația Rusă.
Multe state sunt foarte atente și implicate în operaționalizarea Planului pentru industria de apărare a statelor NATO și pentru proiectele ce vor fi finanțate prin programul DIANA, coordonat de către Secretarul General Adjunct al NATO. Aceste interese vor fi vizibile la Conferința organizată special pentru industria de apărare, în paralel cu summitul.
Desigur, va fi abordată și zona Asia-Pacific și partenerii strategici ai NATO din această zonă, cu referire la potențiala amenințare a Chinei, în formatul „40+”, deja cunoscut al reuniunii cu partenerii.
Care sunt așteptările României de la acest summit?
La fel ca în celelalte situații similare, am aflat că în ședința CSAȚ, care a avut loc cu puțin timp înaintea summitului, a fost aprobat mandatul delegației României, cu obiectivele sale. De fapt, obiectivele ar fi trebuit aprobate cu minim șase luni înainte, atunci când a început lucrul pe documentele întâlnirii. Probabil că a fost o altă ședință, dar nu a fost comunicată public.
Așadar, CSAȚ tocmai a validat tot ce s-a putut obține prin negocieri și este deja prevăzut în documentele ce urmează să fie aprobate formal.
Probabil că România va fi menționată la unul dintre punctele care evidențiază sprijinul statelor membre pentru Ucraina, în mod deosebit cu sistemul Patriot pe care urmează să îl doneze.
În compensație, este posibil să se menționeze o creștere a prezenței militare străine în România. Îmi este foarte greu să înțeleg lipsa de reacție a comandamentelor militare ale NATO, cele care răspund de operaționalizarea și conducerea unor eventuale operații în situația unei agresiuni armate a Federației Ruse. CCAir, JFC Napoli și SHAPE, respectiv, Comandantul Componentei Aeriene, Comandantul JFC Napoli și SACEUR ar fi trebuit să reacționeze la diminuarea capacității de apărare aeriană a României prin donarea unui sistem Patriot. Lipsa oricărei reacții ar putea fi interpretată ca o problemă rezolvată la nivel aliat prin dislocarea unor alte sisteme, dar nu avem nicio informație publică, în contextul în care pe primul plan este descurajarea. Federația Rusă nu poate fi descurajată printr-un mesaj de diminuare a capacității de apărare, atunci când există ținte importante precum Baza de la Deveselu, Bazele Aeriene de la Mihail Kogălniceanu, Borcea sau Luna.
Este posibil ca România să fi avut mai multe obiective, dar au fost umbrite de ambiția de a ocupa funcția de Secretar General. Nu vreau să fiu înțeles greșit. România poate și ar trebui să vizeze funcții importante la nivel NATO sau UE, inclusiv cea de Secretar General al NATO. Dar pentru aceasta este necesar să se acționeze oportun și inteligent, nu distructiv-oportunist. Atributele asociate lui Mark Rutte , precum cel de „neprieten” al României, urmate de acceptarea fără nicio discuție a acestuia, ca ultim stat, care până atunci blocase o decizie care presupunea demonstrarea unității de voință, nu reprezintă un avantaj pentru România. Eligibilitatea pentru astfel de funcții presupune implicarea diplomației și negocieri pragmatice, costuri, dar și calități evidente ale persoanei vizate. Are președintele României aceste calități? Posibil să surprind pe mulți, dar ar fi fost unul dintre cei mai buni candidați pe care i-ar fi putut propune România. Vorbește fluent trei limbi străine, este înalt, are prestanță și aroganță (posibil asta să nu fie contabilizată chiar la calități), știe să asculte, vorbește puțin și apăsat. Totuși, momentul și modul în care și-a făcut cunoscută aspirația nu au fost potrivite.
Ce mi-aș dori de la acest summit pentru România?
Să știu că în Planul pentru industria de apărare (producția de război) a statelor membre NATO suntem menționați ca partener în cel puțin 4-5 sisteme importante de arme, vitale pentru majoritatea statelor membre. Aș vrea să știu că grupuri industriale mari vor dezvolta capacități de producție și mentenanță în România, pentru a schimba cursul producției industriale de la licențe sovietice la licențe occidentale. Mi-ar plăcea să știu în ce mari proiecte din programul DIANA este implicată cercetarea românească, inclusiv prin intermediul unor mari structuri multinaționale în România pentru stimularea menținerii în țară a absolvenților de studii superioare. Aș vrea să văd o forță multinațională navală ambarcată pe navele românești, capabilă să asigure o prezență aliată permanentă în Marea Neagră, cu respectarea Convenției de la Montreux. Imediat după menționarea donării de către România a unui sistem Patriot, ar fi fost de dorit ca SUA să se angajeze să trimită în România cel puțin trei sisteme Patriot, din care două ar fi pentru protecția forțelor proprii.
Mi-ar fi plăcut să știu că i s-a identificat utilitatea operațională Comandamentului Multinațional de la Sibiu, dincolo de mesajul politic. O bază permanentă sau o implicare aliată în realizarea unei structuri de forțe credibile și sustenabile a României și Republicii Moldova, cu recomandări ferme pentru refacerea infrastructurii și realizarea unor baze militare moderne, compatibile cu standardele NSIP, cu implicarea statelor care și-au asumat rolul de națiuni-cadru ale VJTF.
Aș vrea să aflu că s-a luat decizia dislocării a minim trei sisteme Patriot sau echivalente ale acestora pentru realizarea unui scut aerian, cel puțin până la operaționalizarea celor achiziționate de România. Prezența sporită de trupe la Cincu, nu îmi crește sentimentul de securitate.
În concluzie, așteptările României pentru summitul din 9-11 iulie ar fi fost mari, dar s-au concentrat pe o singură direcție, funcția de Secretar General al NATO. Rezultatul final este un dezastru din această perspectivă, întrucât am fost ultima țară care am blocat alegerea noului titular, Mark Rutte, iar acesta probabil că nu va fi cel mai apropiat prieten al României.
Relevanța practică a reuniunii de la Washington în relațiile internaționale poate că nu va fi la fel de mare ca a ultimelor reuniuni BRICS, care polarizează oponenții SUA în jurul Chinei la nivel global, dar pentru noi, ca stat membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, summitul va avea repercusiuni semnificative, dar nu deosebit de favorabile.
Recomandari 