Pacea din Ucraina

Cele două evenimente internaționale majore, întâlnirea Trump – Putin din Alaska și cea de la Washington, Trump – Zelenski și „șapte măreți lideri europeni” au captat atenția întregii lumi, deoarece subiectul acestora a fost pacea din Ucraina. Au fost comentate cele văzute și cele nevăzute, limbajul corporal, fiecare cuvânt rostit sau nerostit de principalii actori ai acestor întâlniri.

Greu de spus ceva notabil, ceva care să contribuie la o mai bună înțelegere a viitorului Ucrainei, de care depind multe, foarte multe, în special în Europa, dar și în relațiile internaționale viitoare.

La întrebarea „Cum se poate realiza pacea în Ucraina”, Chat-GPT mi-a răspuns:

Pe scurt, pacea „sustenabilă” în Ucraina cere o combinație de principii clare, pași secvențiali și garanții aplicabile. Iată o hartă de drum realistă (ce-ar putea fi adaptată la dinamica ultimelor zile):

1) Principiile-cadru (linia roșie)

• Carta ONU: suveranitate, integritate teritorială; orice acord trebuie să fie compatibil cu rezoluțiile ONU adoptate din 2022 încoace. United Nations PressSecurity Council Report
• „Nimic despre Ucraina fără Ucraina”: negocieri directe Ucraina–Rusia, cu sprijin/instruire din partea SUA și UE. ReutersThe Guardian

2) Măsuri umanitare imediate (constructoare de încredere)

• Schimburi accelerate de prizonieri și repatrierea civililor pe o schemă săptămânală, cu listă comună verificată de CICR/ONU. (Schimburi mari au funcționat deja în 2025, deci mecanismul există.) ReutersRadioFreeEurope/RadioLiberty
• Protecția ZNPP (centrala Zaporojie): implementarea integrală a celor „7 piloni” IAEA + demilitarizare perimetrală, linii electrice protejate și echipă internațională permanentă. IAEA+2IAEA+2

3) Încetare a focului, nu „îngheț al războiului”

• Secvență minimă: (i) pauză a atacurilor cu rază lungă asupra zonelor civile și infrastructurii critice → (ii) încetare a focului verificată pe linia de contact → (iii) zonă tampon monitorizată internațional. IPI Global ObservatorySecurity and Human Rights Monitor
• Verificare: misiune civil-militară internațională (OSCE/ONU + state neutre), cu senzori, drone și acces liber pe teren; comisie de anchetă pentru încălcări și „mecanism de escaladare” (sancțiuni automate). Security and Human Rights Monitorgppi.net

4) Garanții de securitate pentru Ucraina

• Acorduri bilaterale/multilaterale („NATO-lite”): transfer de capabilități, apărare aeriană, muniții, instruire, asistență pe termen lung – deja conturate prin G7 (Vilnius) și acorduri bilaterale. Council of the European UnionU.S. Department of Statepresident.gov.ua
• Rolul SUA/UE: după discuțiile din 18–19 aug., s-a reconfirmat lucrul la garanții coordonate pentru Ucraina (detalii încă în negociere). ReutersThe Guardian+1

5) Pârghii economice: „dă-i sens păcii”

• Foaie de parcurs pentru sancțiuni: ridicări treptate doar după respectarea etapelor (verificată internațional); „snapback” automat la încălcări. (Model folosit în alte dosare internaționale.) [inferență din practici sancționatorii]
• Finanțare: folosirea profiturilor din activele ruse înghețate pentru apărarea și reconstrucția Ucrainei + împrumutul G7 de $50 mld garantat de aceste profituri (deja în execuție). Council of the European UnionReutersAP News

6) Dosare grele ce trebuie „parcate” corect

• Statutul teritoriilor ocupate: nu se rezolvă sub presiune; se „parchează” într-un capitol separat, cu proces politic pe termen lung (plebiscite doar conform standardelor ODIHR și numai după retragerea trupelor și întoarcerea refugiaților). [inferență procedurală, aliniată dreptului internațional]
• Justiție și reparații: cooperare cu Curtea Penală Internațională; mecanism de despăgubiri alimentat din veniturile extraordinare ale activelor înghețate. Council of the European UnionLieber Institute West PointThe Guardian

7) Arbitraj și garanții juridice

• Acord-cadru înregistrat la ONU; Consiliul de Securitate poate „lua act” de acord sau îl poate sprijini printr-o rezoluție (chiar dacă nu devine autor al acordului, dat fiind veto-urile). EJIL Talk!

8) Ce ar putea bloca totul (și cum se evită)

• „Încetare a focului” fără verificare → risc de reînarmare și reluare a ostilităților. Soluție: monitorizare robustă + condiționări clare. IPI Global Observatory
• Presiune pentru concesii teritoriale înainte de garanții reale de securitate – respinsă public de Kiev și riscantă pentru stabilitate. ReutersThe Guardian
• PR fără substanță (ex.: summituri fără rezultate concrete) → compensezi cu pași tehnici mici, dar ireversibili (schimburi de prizonieri, ZNPP, coridoare umanitare). Al Jazeera

*  Context: discuții și propuneri recente pentru pacea din Ucraina

Așadar, soluțiile de pace sunt discutate, sunt negociate, iar întâlnirea bilaterală Putin – Zelenski pare a fi cât mai aproape.

Parcă am urmărit un slalom uriaș, cu competitori concurând aproape simultan, pe aceeași pârtie, dar cu porți diferite. Fiecare a evitat subiectele sensibile pentru partea cealaltă, lunecând pe temele care nu erau „linii roșii”, cu obiectivul final, opinia publică să perceapă dorința de a face pace a tuturor.

Ce va urma este dificil de previzionat, dar pot fi luate în calcul câteva scenarii, ceea ce ar putea ajuta la evitarea „prinderii pe picior greșit”.

Proiectul de „acord de pace” prezentat de Putin, agreat de Trump, va fi punctul de plecare a discuțiilor între Putin și Zelenski, mediate direct sau de la distanță de Trump.

Zelenski va participa la discuții sau va demisiona sub presiunea cedării celor patru regiuni din Estul Ucrainei, plus Crimeea.

Primul scenariu: acceptarea Acordului propus de Putin

Posibilitatea ca Ucraina să accepte cedarea acestor teritorii este relativ mare, mai ales în condițiile în care ar obține garanții de securitate pentru ceea ce va rămâne, în sensul garantării independenței, integrării europene și neimplicarea Rusiei în afacerile interne și externe ale Ucrainei. O precondiție pentru acceptarea de Rusia a acestei renunțări ar fi anularea tuturor legilor ucrainene care aduc atingere nativilor ruși și limbii ruse.

Rusia ar avea asigurată securitatea deținerii și accesului la peninsula Crimeea, inclusiv terestru, precum și cele mai importante regiuni din punct de vedere a resurselor minerale. Întrucât exploatarea acestor resurse a fost subiect al unei înțelegeri între Ucraina și președintele Trump, există probabilitatea ca acest acord privind exploatarea să fie parte a înțelegerii dintre Trump și Putin.

Ucraina va rămâne fără aceste teritorii, fără resurse importante, dar care fuseseră cedate deja într-o proporție semnificativă. Orientarea politică a Ucrainei către Uniunea Europeană ar fi majoritară, ponderea orientării pro-ruse diminuându-se semnificativ (în regiunile ocupate de Rusia erau majoritatea votanților pro-ruși). Rusia pierde astfel Ucraina, deși obține o extindere teritorială importantă. Se creează un precedent periculos pentru Georgia.

Republica Moldova ar putea fi readusă de Moscova în grupul de state tutelate, prin influențarea alegerilor parlamentare, ca urmare a posibilei asumări de către gruparea pro-rusă a unei victorii în disputa cu europenii prin validarea acordului ruso-ucrainean.

Ucraina ar putea avea garanții de securitate formale, prin acorduri semnate cu UE și Marea Britanie, garanții în caz de atac nuclear din partea SUA și contracte de furnizare de armament finanțate total sau parțial de UE. Prezența militară externă ar putea fi acceptată de ruși (în final), doar la nivel de instructori. Desigur, rușii vor solicita retragerea forțelor statelor NATO dislocate în statele din Estul NATO, condiție care ar putea fi acceptată cu greu de către europeni.

Uniunea Europeană va suporta costurile susținerii echipării armatei ucrainene, precum și reconstrucția Ucrainei. SUA va beneficia de contractele de achiziție a armamentelor, înțelegerile pentru exploatarea resurselor Ucrainei și de acordurile cu Federația Rusă.

Stabilirea unei relaxări între NATO și Rusia ar putea fi un punct important, reluarea lucrului în formatul Consiliului NATO-Rusia ar putea fi o soluție, dar nu suficientă. Pentru consolidarea încrederii, ar putea fi solicitată plafonarea cheltuielilor pentru apărare atât de Rusia, cât și de statele membre NATO. Aici există o mare problemă, angajamentul față de președintele Trump (și însăși cerința acestuia).

O variantă mai puțin probabilă rezultată din procesul de negociere bilaterală ar putea fi acordarea unui statut special celor patru regiuni (sau doar pentru două dintre acestea), cu participarea cetățenilor acestora la proximele alegeri din Ucraina, pentru a înclina balanța de putere în interiorul Ucrainei de partea Rusiei. Acesta ar putea fi mărul otrăvit pe care Rusia l-ar putea accepta, cu condiția să mențină „trupe de menținerea păcii”, pe modelul Transnistria. Revenirea la ideea alipirii de Rusia ar rămâne valabilă oricând, prin alte pseudo referendumuri libere.

Scenariul al doilea: respingerea acordului, continuarea luptelor.

Acest scenariu ar putea să fie posibil dacă europenii vor insista să sprijine Ucraina, indiferent de poziția SUA, cu menținerea poziției Ucrainei de a nu ceda teritorii, solicitând Rusiei retragerea din teritoriile ocupate. Consecințele unui astfel de scenariu ar aduce riscul cedării apărării pe front, pe fondul scăderii moralului trupelor (din cauza poziției americane), precum și a întăririi ofensivei ruse, coroborată cu lipsurile din logistica apărării ucrainene.

Atitudinea europenilor ar putea fi considerată sfidătoare de administrația americană, cu consecințele previzibile, respectiv răcirea semnificativă a relațiilor transatlantice, până la amenințarea dezintegrării NATO.

Scenariul al treilea: blocarea negocierilor cu„ linii roșii”, fals dialog, continuarea luptelor.

Este un scenariu foarte posibil, cu consecințe apropiate de cele din al doilea scenariu.

Președintele Trump se poate distanța de subiect, deoarece deja a reușit să retragă SUA din conflict, poate să reia relațiile economice cu Rusia și colaborarea pe teme importante pentru administrația americană.

Uniunea Europeană ar putea să se confrunte cu ample mișcări suveraniste în mai multe state, iar sprijinul financiar și cu resurse de apărare ar fi grav afectat. Cedarea forțelor ucrainene pe front ar putea fi principala problemă. Ucraina ar deveni stat complet ocupat de Federația Rusă, iar consecințele ar fi dezastruoase pentru Uniunea Europeană, în special pentru statele din vecinătate. Republica Moldova ar deveni în scurt timp parte a statelor satelit ale Rusiei, la fel cu majoritatea fostelor republici sovietice, cu excepția Țărilor Baltice.

NATO va fi afectată semnificativ de pozițiile divergente ale europenilor și ale SUA.

Așadar, din perspectiva acestor scenarii, precum și a unor variante ale acestora, statele europene ar trebui să își reevalueze pozițiile, nu pentru o „reîntoarcere a armelor”, dar suficient cât să diminueze daunele. O reluare a dialogului și cooperării cu Federația Rusă pare greu de acceptat la nivel comunitar, dar este posibil să fie realizată la nivel bilateral de majoritatea statelor europene, mai devreme sau mai târziu, jocul democratic permițând schimbări de orientări politice radicale.

Situația economică a statelor europene, marcate de pandemie și de războiul din Ucraina favorizează mișcări politice revendicative, radicale și cu posibilă abordare pro-rusă a politicii externe.

Așadar, viitorul statelor europene este în joc, instabilitatea politică este de așteptat, decizii majore importante ar putea să salveze pacienții care par să acuze situații limită.

Aceste momente nu sunt favorabile concediilor și vacanțelor, interesele statului trebuie să primeze, iar liderii politici ar trebui să analizeze cu atenție fiecare pas și fiecare cuvânt.