Ziua națională, așa cum a fost în 2025

Așteptată cu înfrigurare, la fel ca în toți acești ani, de când sărbătorim Ziua națională la 1 Decembrie, Parada națională s-a desfășurat cu profesionalism, militarii au prezentat onorul Comandantului lor, cu toate că acesta nu îl avea alături pe militarul cu cea mai înaltă funcție.

Șeful Statului Major al Apărării a fost trimis spre peluză, după ce i-a dat raportul Președintelui, de parcă nu era o paradă militară, ci una de partide politice coalizate pentru binele nostru, adevărate scuturi de apărare ale democrației, cu sau fără diplome.

O altă paradă, la Alba Iulia, a demonstrat că acest moment solemn nu înseamnă pentru toți respect și patriotism. Unii au considerat că este un foarte bun prilej pentru a-și exprima dezacordul cu politica actualului guvern, fără a avea nicio reținere să huiduiască pe timpul intonării Imnului de stat. Orice pare posibil, dacă un ministru care conducea Ministerul Apărării Naționale a considerat că a bea cafea în acest moment e puțin cam incomod, pentru că a trebuit să stea în picioare.

A urmat Recepția oficială, moment important pentru cei onorați de invitațiile care le-au consacrat importanța pentru statul român. A fost momentul în care resetarea valorilor a fost exprimată plenar. Lipsa avansărilor la gradul de amiral sau general, posibil cauzată de demisia ministrului, a fost însoțită de neinvitarea celor decorați cu ordine naționale, în special a purtătorilor ordinului Steaua României, indiferent de grad. Pentru cârcotași, nici cei decorați cu Legiunea de onoare nu au fost invitați.

A venit mult așteptatul discurs al Președintelui. Într-un moment solemn, de sărbătoare națională, discursul a început cu o muștruluială, de care credeam că am scăpat. Predecesorul spunea „voi, românii”, ținându-se departe de nimicnicia noastră, acum cel ales să ne fie bine, ne spune că o ducem mai rău, suntem vinovați că ne lăsăm conduși sau ne alegem conducători corupți sau coruptibili. Dar nu avem șefi de instituții, deși noi am ales cu mare încredere și mari așteptări.

Iar când corupția ni se dezvăluie, explicit, cu cele mai clare dovezi, sub formă de diplome, invocăm războiul hibrid și dușmani externi.

Cel mai frecvent slogan al zilei a fost: „să fim mai buni”. Asta își doresc majoritatea românilor, deși fiecare înțelege ceva diferit. Pentru că frumoasa limbă română are multiple înțelesuri, de la a fi bun la suflet, la a fi mai performant, mai cunoscut și mai recunoscut în lume.

Bugetul pentru anul viitor nu există, strategia apărării noastre este pentru a ne apăra de noi între noi, a fi politician înseamnă orice, dar nu necesită o diplomă (o spune decanul facultății de științe politice), nivelul de trai și puterea de cumpărare sunt în cădere, plouă continuu, dar localități întregi au rămas fără apă, se taie tot, suntem ocoliți de mai marii lumii sau îi evităm noi, emigrația română tot mai numeroasă nu mai trimite banii în țară, nu mai sunt cozi la vamă, pentru că suntem în Schengen, dar și pentru că mulți nu se mai întorc de unde au plecat, pentru că pentru ei România nu mai este acasă. Ne îmbogățim cultural și etnic, există și oameni harnici și bucuroși să muncească și să trăiască în România, din ce în ce mai mulți, fericiți că deja se pot înțelege în limba lor cu tot mai mulți conaționali.

Să revenim la avansarea de 1 Decembrie, care nu este doar o tradiție, este o prevedere regulamentară, deoarece așa este scris într-un ordin de ministru, că avansările la gradul de amiral/general se fac o singură dată pe an, de 1 Decembrie. Înainte de acest ordin se făceau de două ori: intrarea în rândurile generalilor și amiralilor a coloneilor și comandorilor se făcea de Ziua Armatei, pe 25 octombrie, iar primirea unei noi stele era stabilită la 1 Decembrie.

Mai întâi, cred că e nevoie să lămurim lucrurile și pentru cei care consideră că „o diplomă nu contează”. Gradul militar reprezintă însemnul care distinge un militar de altul (poartă aceeași uniformă), cel care are un grad superior (poartă un însemn) este salutat și respectat de cel cu grad inferior.

Gradele militare indică poziția ierarhică, precum funcția, dar și vechimea în instituție. Fiecărei funcții militare îi este desemnat un grad militar, deoarece există criterii de selecție pentru a ocupa acea funcție, inclusiv cerințe de experiență și vechime, atestate prin gradul deținut. Astfel, nu poți să deții un grad superior funcției deținute. Normal ar fi nici să nu fii încadrat pe o funcție superioară gradului deținut sau să fii pe o funcție și să nu primești gradul corespunzător.

În România au fost posibile situații în care au fost numiți pe funcții militari cu grade mult inferioare gradului corespunzător acelei funcții, ceea ce este o anormalitate. Dacă s-a considerat că militarul respectiv îndeplinește cerințele funcției, atunci ar trebui să primească și gradul corespunzător, iar acest lucru este imposibil dacă există o diferență de cel puțin două grade între cel deținut și cel corespunzător funcției respective.

Să revenim la subiect, avansările generalilor/amiralilor.

Domnule Președinte, nu faceți un favor nimănui atunci când semnați Decretul de avansare! Persoana respectivă a fost deja numită pe o funcție care presupune gradul de general, cu responsabilitățile și drepturile corespunzătoare acesteia, inclusiv acordarea gradului corespunzător. Dacă veți considera că sunt prea mulți generali, reduceți numărul funcțiilor de general, bineînțeles și responsabilitățile corespunzătoare acestora, sau reevaluați întreaga structură a armatei române. Dar nu este corect să cereți oamenilor să fie loiali, să fie respectați și să se impună în fața subordonaților și colegilor din alte forțe armate cu funcții echivalente, dacă îi considerați nedemni să primească gradul cuvenit. Pentru a fi respectat, e bine să respecți regulile, disciplina și regulamentele militare, comanda armatei este o mare responsabilitate și nu este un moft. Armata este condusă politic, se supune controlului civil, dar nu trebuie umilită!

Publicat de Ștefan Dănilă

Adaptabil la situații neprevăzute, cu o experiență în conducere la nivel înalt, optimist realist, critic la lucrul prost făcut

Lasă un comentariu