A trecut suficient timp de la publicarea NSS 2025, au apărut și versiuni mai mult sau mai puțin extinse și explicite, au fost reacții, comentarii și răspunsuri care au adus lămuririle necesare pentru înțelegerea unui document care ar trebui să însemne „un moment istoric”, care marchează începutul unei noi epoci istorice.
Ce spune NSS 2025 (esența, fără „zgomot”)
A. Cadru general: „interes național”, suveranitate, „burden-shifting”
Documentul pleacă de la ideea că strategia trebuie să fie scurtă, ierarhizată și centrată pe „interesele de bază”, nu pe „liste de dorințe”.
În principii apar explicit:
- suveranitatea vs. „organizații transnaționale intruzive”;
- balanța de putere (SUA nu urmărește „dominație globală”, dar vrea să prevină dominația altora);
- împărțirea poverilor: „era SUA ca Atlas al securității globale s-a terminat”, iar aliații trebuie să preia responsabilitatea regională; este menționată ținta de 5% din PIB pentru apărare în NATO (“Hague Commitment”, cu termen final 2035).
B. Ierarhia regională: SUA își asumă rolul de pivot la emisfera vestică, iar Europa este retrogradată ca prioritate
În structura NSS 2025, regiunile sunt ordonate: emisfera vestică, Asia, Europa, Orientul Mijlociu, Africa.
Din afirmațiile care urmează, se poate observa că din această repoziționare a politicii americane, nu se poate concluziona că Europa „nu contează”, dar indică o re-alocare de atenție și resurse.
C. Europa: „Promoting European Greatness” – combinație de presiune și reorientare
Secțiunea despre Europa este neobișnuit de ideologică și critică UE: vorbește despre „erodarea suveranității”, migrație, cenzură / restricții ale libertății de exprimare, declin demografic etc.
Dincolo de retorică, prioritățile de politică listate pentru Europa includ:
- stabilitate în Europa, conjugată cu stabilitate strategică cu Rusia;
- Europa să stea pe propriile picioare (apărare asumată primordial de europeni);
- „cultivating resistance” față de traiectoria actuală a Europei (formulare cu impact politic major), cu referire la toleranța excesivă, în special față de religiile non-creștine și față de LGBT;
- deschiderea piețelor europene pentru bunuri/servicii americane, cu accent pe asigurarea unui tratament „echitabil” pentru firme și muncitori SUA;
- „building up” țările „sănătoase” din Europa Centrală, de Est și de Sud prin legături comerciale, vânzări de arme, colaborare politică și schimburi culturale;
- oprirea percepției/realității NATO ca alianță în expansiune perpetuă.
D. Ucraina: obiectiv explicit – încetarea rapidă a ostilităților
NSS spune că e „interes de bază” al SUA să negocieze „o încetare expeditivă a ostilităților” în Ucraina (motivând: stabilizarea economiilor europene, reducerea riscului de escaladare, „stabilitate strategică” cu Rusia, reconstrucția Ucrainei). “This war must end … We will work to bring it to an end.”
Implicații pentru UE
1) Presiune accelerată pentru autonomia europeană în apărare
Logica „burden-shifting”, din care a rezultat angajamentul către pragul de 5% și mesajul că Europa trebuie să se apere „primordial” singură împinge UE către:
- creșteri bugetare rapide pentru apărare;
- achiziții comune și dezvoltarea industriei europene de apărare;
- standardizare și producție de muniții/echipamente.
Reacțiile publice europene deja au mers în direcția „mai multă autonomie de securitate”.
2) Risc de fricțiuni SUA–UE pe reglementare, comerț, tehnologie
NSS leagă securitatea de „reciprocitate comercială”, de acces pe piețe și de „fair treatment” pentru actorii americani.
Asta poate însemna (din practica primelor nouă luni ale Administrației Trump 47):
- negocieri dure pe tarife / bariere non-tarifare, presiune asupra reglementărilor UE (digital, concurență, politici industriale);
- condiționări la cooperarea tehnologică (controlul exporturilor, lanțuri de aprovizionare).
3) Politizare a relației transatlantice
Formularea despre „cultivarea rezistenței” și aprecierea „partidelor patriotice” europene ridică riscul ca relația SUA–UE să includă mai mult conflict cultural/politic intern. Implicarea în politica internă a statelor europene prin susținerea partidelor suveraniste va determina o reacție puternică a partidelor proeuropene și a instituțiilor Uniunii.
4) Ucraina: presiune pentru o soluție negociată (și pentru asumare financiară europeană)
În condițiile în care Washingtonul prioritizează „încetare rapidă”, UE trebuie să își asume un rol mai mare în finanțarea Ucrainei (război și reconstrucție). La noua arhitectură de garanții de securitate europenii ar putea să contribuie mai mult. Desigur există riscul, ca o „înghețare a conflictului” să lase vulnerabilități pe termen lung, iar gestionarea lor va fi tot în sarcina europenilor.
Implicații pentru România (cele mai practice)
NSS 2025 nu menționează România explicit (în textul public). Se poate deduce critica privind anularea alegerilor prezidențiale din 2024, așa cum a fost formulată de vicepreședintele Vance la Munchen, în 14 februarie 2025.
În schimb, are o linie clară despre „building up” Europa Centrală/Estică/Sudică, definind ca principali indici pentru statele prietene: comerțul, în special vânzările de arme și colaborarea politică, favorite fiind guvernările cu partide suveraniste.
De aici, implicațiile pentru România sunt în mare parte deduse din direcția strategică:
A. Apărare: două cerințe simultane – mai mult buget și dezvoltarea de capabilități „utile”
România va fi împinsă (direct sau indirect) să demonstreze o traiectorie credibilă de creștere a bugetului de apărare și să dezvolte capabilități importante (apărare aeriană, ISR, drone, muniții, mobilitate militară, infrastructură, reziliență).
Accentul pe „weapons sales” sugerează că achizițiile din SUA pot rămâne un instrument central al relației bilaterale, dar cu așteptarea ca Europa să plătească și să producă mai mult.
B. Flancul estic și Marea Neagră: mai multă „asumare regională”
Chiar dacă NSS nu detaliază Marea Neagră, filosofia lui („partenerii își apără vecinătatea”) implică un rol crescut pentru România (împreună cu Polonia și alți aliați estici) în planificare, pre-poziționare, infrastructură și descurajare, precum și investiții în reziliență civilă (energie, porturi, căi ferate, poduri, depozite, apărare cibernetică).
C. Ucraina și Moldova: așteptări mai mari de la București
Dacă SUA împinge spre încetarea rapidă a ostilităților și reconstrucție, România devine importantă ca actor regional pentru securitate și stabilitate la granița Uniunii și a NATO. România ar putea găzdui un centru logistic și de tranzit, precum și o platformă pentru industrie/mentenanță.
D. Stoparea extinderii NATO („nu extindere perpetuă”) și imperativul ca „Europa să se apere”, nu înseamnă neapărat o incertitudine privind prezența SUA, ci dimensiunea forțelor americane în România, care (foarte probabil), va fi condiționată politic, de cheltuieli asumate, de accesul la anumite resurse și de achiziții din SUA.
Prezența trebuie să fie justificată de interesul SUA pentru regiune sau pentru întărirea parteneriatului strategic, cu accent pe implicațiile economice (deocamdată foarte reduse).
Recomandări de poziționare (UE & România) în 2026–2027
Pentru UE (macro), în primul rând întărirea coeziunii, deziderat subminat de NSS 2025.
În al doilea rând, realizarea autonomiei strategice (exclusă ideea „independenței solidare sau solitare!), prin:
- realizarea unui Plan comun de reînarmare (muniții, apărare aeriană, drone, EW, producție);
- constituirea, întărirea și îmbunătățirea industriei europene de apărare, cu concentrarea pe produse unice, performante și competitive pentru fiecare capabilitate
- îmbunătățirea mobilității militare, începând cu reglementările – Schengen militar.
În schimbul gestionării disputelor comerciale, se poate negocia un pachet de achiziții – deal transatlantic, care să evidențieze o cheltuială europeană majoră, pentru a obține acces coordonat la tehnologie/armament american.
Realizarea unei Strategii comprehensive a UE pentru Ucraina care să nu depindă de un singur scenariu (nici „victorie rapidă”, nici „pace rapidă”), cu consolidarea opțiunii europene a Ucrainei, prin negocierea cu Rusia a unui viitor de cooperare și neagresiune, ar trebui să includă reconstrucția Ucrainei, precum și garanțiile de pace, nu doar de securitate ale Ucrainei (și Rusia are nevoie de garanții).
Pentru România sunt două opțiuni politice
La fel ca în majoritatea statelor europene, NSS 2025 provoacă polarizarea radicală a societății în partizani (susținători, admiratori sau aprobatori) ai politicii Trump-Vance și opozanți (proeuropeni, democrați, liberali, toleranți) ai acestei politici.
Din toate acțiunile sale anterioare, formalizată prin acest document, politica Administrației Trump 47 are ca principal obiectiv anularea tuturor deciziilor administrației anterioare, demonizarea și anihilarea oricărei mișcări favorabile curentelor încurajate de Biden-Harris. Ucraina este doar un subiect secundar, care îl irită sau pe care își construiește acuze grave privind deciziile strategice luate de predecesor. UE este o instituție antipatică, la fel ca ONU, NATO sau G-7. Trump are o personalitate de lider autoritar, cu sensibilități, simpatii și antipatii.
În acest context, e bine de știut că sunt acțiuni sau persoane care îl irită, în timp ce lideri precum Orban, Putin, MBS, Netanyahu sau Kim Jong îi sunt simpatici, cadourile și investițiile în SUA îl pasionează, iar titlurile de pacificator și premiile care îl sanctifică îi sunt foarte dragi.
Ce nu trebuie să facă România?
Să nu achiziționeze tehnologie chinezească, să nu permită investiții chinezești, să nu promoveze relații prea cordiale cu China și India, să nu promoveze politici Woke sau LGBT, să nu insiste pe politici de protecție împotriva schimbărilor climatice, să nu impună taxe suplimentare companiilor americane.
Ce poate să facă România?
Există două scenarii posibile, unul în care ar prelua puterea suveraniștii, cu o susținere serioasă din partea Administrației actuale (cel puțin moral), cu îmbunătățirea evidentă a relațiilor bilaterale, sprijin politic, vorbe frumoase, dar nu este sigur că va exista și sprijin financiar sau investițional. Ar fi posibil ca o creștere a prezenței militare să fie agreată, ca semnal politic.
În condițiile unei situații tensionate în plan intern, politica actualei administrații ar putea fi răsturnată peste trei ani, cu toate implicațiile revenirii la politica Biden.
Al doilea scenariu, mai apropiat de realitatea politică actuală, înseamnă o poziționare solidară în Uniunea Europeană, de distanțare de SUA, cu identificarea de soluții comunitare, fără să atingă sensibilitățile majore ale lui Trump. În acest caz, insistența unei vizite la Casa Albă este păguboasă și fără perspective reale de îmbunătățire a relațiilor bilaterale. Președintele Dan ar putea să îi fie mai simpatic lui Trump, decât Zelensky, dar nu va fi invitat la micul dejun sau la ceai. Cel mult, va primi și el o șapcă și o to do list, ca Iohannis.
Din acțiunile guvernamentale și prezidențiale, ar trebui să rezulte proiecte mutianuale clare și coerente, cu achiziții care să nu irite, poate unele strategice, cu parteneriate relevante din businessul american. Angajarea în proiectele americane de dezvoltare a Inteligenței Artificiale ar putea fi un punct important pentru îmbunătățirea relațiilor bilaterale, propunerea implicării forțelor armate americane în realizarea unor capabilități relevante, precum supravegherea Mării Negre sau de ISR, supravegherea spațiului aerian, comunicații și informații satelitare, modernizarea facilităților puse la dispoziția SUA ar putea facilita consolidarea garanțiilor de securitate, cu semnarea unui nou Parteneriat strategic și anularea celui existent. Nici într-un caz nu trebuie menționat cel existent ca bază de plecare.
Un Pachet „Black Sea security”, care să includă apărare aeriană/anti-dronă, ISR, nave de patrulare maritime cu echipaje mixte și cooperare pentru protecția infrastructurii critice în fața unor atacuri cibernetice ar putea fi atractiv și util.
Inițiative industriale pentru mentenanța sistemelor de arme achiziționate de la companiile americane, producție de componente/muniții, parteneriate cu companiile relevante din SUA, însoțite de o bună diplomație care să aducă dezvoltare economică României în baza achizițiilor strategice de armament, prin cooperare industrială și transfer de tehnologii pot să consolideze poziția statului român în regiune și astfel putem fi un partener relevant.
Concluzii:
Strategia Națională de Securitate a SUA 2025 (NSS 2025) are implicații-cheie pentru UE și România.
Mesajul central al NSS 2025 este că SUA își redefinește rolul global: rămâne lider, dar nu mai este garantul principal al securității europene.
Accentul este pus pe interesul național, suveranitate, împărțirea poverilor și pe prevenirea dominației regionale a rivalilor, deși nu sunt menționați explicit.
Europa este prioritate secundară, după emisfera vestică și Asia, dar sunt în atenție statele care vor/pot contribui la dispariția UE.
În contextul politicii generale tranzacționale, UE este nedorită, deoarece în relațiile cu statele naționale SUA își poate impune mai ușor pretențiile.
Cheltuielile externe ale SUA, inclusiv cele cu organizațiile internaționale de securitate vor fi reduse drastic, nefiind considerate relevante pentru interesele americane. NATO este o organizație din ce în ce mai incomodă pentru actuala Administrație.
UE este într-un deficit de securitate, cu o presiune mare pentru a găsi soluții acceptabile pentru Ucraina.
Ucraina trebuie să accepte pacea propusă de SUA.
NSS 2025 mută responsabilitatea securității europene spre Europa.
Pentru România, o schimbare politică majoră poate fi o oportunitate, dacă este însoțită de adaptarea rapidă la cerințele Administrației actuale, dar cu consecințe riscante peste trei ani.
Alternativa o reprezintă întărirea poziției proeuropene, fără a irita și mai mult conducerea americană. Acțiunile guvernamentale și prezidențiale trebuie bine coordonate, astfel încât să se obțină solidaritatea europeană și să se evite o stare conflictuală. Îmbunătățirea relațiilor bilaterale nu se poate face cu orice preț, dar există soluții.
Un pact politic pe modelul Pactului de la Snagov sau un acord minim la nivelul coaliției proeuropene este necesar. Alternativa poate fi schimbarea urgentă a puterii, care ar putea ajuta la clarificarea opțiunilor.
Din punct de vedere politic, societatea se polarizează pro sau anti Trump, la fel ca în majoritatea statelor europene. Viitorul trumpist al SUA nu este o certitudine.
Recomandari 