Majoritatea analiștilor și pseudo-analiștilor vorbesc despre război. Foarte puțini despre … sfârșitul lui. Adevărata problemă rămâne, așa cum argumenta generalul Dempsey în 2012, ce urmează după acțiunile militare? Conflictul din Golf ne pune în fața unor situații neprevăzute și nedorite, efectele se rostogolesc pe tot globul, majoritatea fără a fi percepute la timp.
Într-un editorial al The Economist, ministrul de externe al Omanului descrie situația din Golf.
Au fost prezentate unele justificări ale atacării preventive a Iranului, mai mult sau mai puțin argumentate, decredibilizate de atitudinea arogantă a liderilor care au declanșat agresiunea.
Rezultatele neconvingătoare, deși distrugerile provocate sunt copleșitoare, reacția Iranului și șocul economic resimțit la nivel global evidențiază erorile de calcul și de înțelegere a situației, deși capacitatea de distrugere a Iranului ar fi putut fi un argument indubitabil al necesității atacului preventiv.
Principala eroare rezidă în supraaprecierea nemulțumirilor populare și dorința maselor de a răsturna regimul islamic. Nu voi insista pe eroarea de a lichida liderul suprem, în loc de a-l izola și lipsi de puterea represaliilor. După producerea faptelor, mulți știm ce ar fi fost bine și ce nu.
Situația actuală este critică, nu doar prin prisma tsunami-ului economic, resimțit la nivel global, cât prin lipsa unei soluții realiste pentru finalul conflictului.
Sinteza mea pe statele din Golf:
1. Petrolul – principala sursă de venit. Stop exportului, stop extracției (umplerea rezervoarelor) – costuri cu repornirea, riscuri mari privind siguranța sondelor. Rafinării avariate sau blocate. Stoparea înseamnă costuri mari la repornire și riscuri.
Gazele – lovirea facilităților de lichefiere din Iran și din Qatar vor afecta grav prețul gazelor, industriile dependente de gaze din statele importatoare, dar și veniturile statelor din Golf, care vor putea reface aceste facilități în câțiva ani.
2. Turismul – venituri importante pentru majoritatea statelor din regiune, înseamnă pierderi pe o perioadă greu de estimat.
3. Investițiile, localizarea afacerilor – pot fi afectate dacă se menține starea de insecuritate
4. Imobiliarele – piața înghețată, va reveni greu
5. Transportul aerian și maritim – pierderi imense. Survol aproape zero (taxele de survol), aeroporturi și porturi închise – costuri mari pentru conservare si lipsa veniturilor din operare pentru toate serviciile conexe, operatori aerieni si navali blocați – pierderi imense din cauza inactivității, posibile pierderi de sloturi, devierea traficului pe alte rute, multe aeronave si nave blocate in regiune. Risc mare de a fi avariate sau distruse.
6. Comerț afectat major, dispariția unor produse, prețuri speculative, sărăcire brusca a populației.
7. Viața socială afectată grav, nesiguranță, anxietate, fluxuri de refugiați.
Nu voi face o evaluare a consecințelor pentru alte state (din Asia, Europa, Africa, America sau Australia), pentru că fiecare are specificul său, iar analiza ar fi prea lungă. Mă voi rezuma la a încerca să identific o posibilă ieșire din starea actuală.
Ce urmează?
De escaladarea (spus eufemistic, pentru a evita cuvântul război și încetarea războiului), pare îndepărtată, deși comportamentul președintelui Trump face posibilă oricând o retragere a forțelor proprii din zonă. Atunci când el va considera că a adus pacea, a învins și a distrus capacitatea militară a Iranului la un nivel acceptabil pentru a fi transferată responsabilitatea securității regionale statelor arabe vecine și (dacă va fi cazul), Israelului.
Securitatea transportului în Strâmtoarea Ormuz nu cred că va fi o îngrijorare pentru Trump, va cere o situație a transporturilor americane (probabil că deja a cerut-o, va compara cu costurile pentru alte state și va decide retragerea printr-un mesaj pe X.
Sunt diverși analiști care insistă pe necesitatea unei prezențe terestre americane în Iran (boots on the ground), care pot fi pușcași marini, sau roboți androizi, ori poate un mixt.
Mă îndoiesc că aceasta ar fi rezolvarea în favoarea SUA, că rezultatul ar fi capitularea Iranului și preluarea puterii. De cine? Cui ar transfera puterea aceste forțe învingătoare?
Un viitor similar Afganistanului, care a fost cucerit și ajutat mai bine de un deceniu să-și realizeze o democrație, dar a eșuat prin preluarea puterii de talibani în mai puțin de o lună de la retragerea forțelor aliate?
Care ar fi forța politică din Iran capabilă să accepte înfrângerea, să accepte agresorul ca prieten și partener?
Cucerirea și preluarea controlului insulei Kharg ar putea fi următorul obiectiv major, după lichidarea conducerii politice și militare, distrugerea lansatoarelor de rachete, a facilităților nucleare și a marinei iraniene. Insula este considerată „inima economică” a Iranului, deoarece aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului sunt realizate prin facilitățile de pe această insulă, care permite accesul petrolierelor mari. Este principala sursă de venituri în valută ale Iranului.
Războiul început de Israel și SUA afectează economia la nivel mondial, prin creșterea prețului carburanților, prin lipsa de materii prime pentru îngrășăminte chimice și fertilizatori, creșterea costului vieții și o foarte posibilă recesiune generalizată, în condițiile în care pandemia de COVID-19 produsese o stagnare semnificativă.
Efectele negative sunt în creștere, se vor propaga în acumulare, ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește.
Exasperat de reacția puternică și subevaluată a Iranului, Trump a solicitat implicarea NATO, cu amenințări și aprecieri foarte grave, depășind cu mult prevederile Tratatului și aranjamentele existente.
Ce va urma? Nimic bun. Acțiunile de până acum ale președintelui american fac posibilă aproape orice ipoteză, de la retragerea intempestivă, până la implicarea SUA într-un război lung, cu costuri enorme. Trump pare prins într-o capcană, fiecare zi aduce o nouă pierdere simbolică, în oameni sau în tehnică, pierderi care aruncă în ridicol afirmațiile și aroganța președintelui pacifist. Cum va reuși să securizeze transporturile maritime din Golful Persic, cum va reuși să asigure securitatea statelor arabe partenere din Golf, cum va reuși să asigure securitatea Israelului, eliminarea oricărei amenințări din partea iranienilor, reprezintă provocări directe pentru administrația Trump, care trebuie soluționate până în vară, atunci când campania pentru alegerile din Congres vor începe oficial.
Ce se va întâmpla cu NATO? Va rezista până la aceste alegeri, sau summit-ul de la Ankara va consemna retragerea statului fondator? NATO poate supraviețui și fără SUA, nu va mai avea aceeași forță, dar ar putea deveni principala rivală a SUA în domeniul militar, prin capacitățile aliate combinate. Celelalte 31 de state au tot interesul să mențină Alianța, inclusiv fără SUA.
Ideea că NATO va dispărea și rolul său va fi preluat de UE mi se pare o eroare de abordare, care nu ține cont de structura bine organizată a Alianței, de comandamentele și agențiile care asigură conducerea forțelor, de formatele de conducere politico-militară, de sistemul de planificare a forțelor și obiectivelor, de grupările de forțe planificate conform Conceptului Strategic 2022.
O posibilă soluție de pace în Orientul Mijlociu ar fi posibilă prin schimbare administrației de la Washington, dacă se va produce după alegerile din noiembrie. „Impeachmentul” și demiterea efectivă ar permite reluarea dialogului cu conducerea statului iranian, coordonarea cu interesele statelor partenere și probabil că va genera și o schimbare a puterii în Israel. Dar este o ipoteză complicată și de lungă durată. Economiile europene vor fi grav afectate.
Menținerea actualelor administrații în SUA și Israel fac foarte improbabilă obținerea păcii, prelungirea războiului va avea ca scop final colapsul Iranului, dezintegrarea sa, așa cum așteaptă unii. Dar costurile vor crește, vor plăti enorm statele arabe din vecinătatea imediată, dar vom plăti și noi, statele europene, vor plăti statele din Asia de sud și Sud-Est, dependente de petrolul și gazul importat. Ar putea avea un avantaj destul de mare Federația Rusă, ale cărei resurse vor fi tot mai importante pentru toate statele enumerate.
Ucraina poate deveni un subiect deranjant, iar pierderea interesului pentru sprijinul său ar putea provoca ocuparea integrală a sa și preluarea controlului de către Rusia. Toate consecințele de coșmar ale unui astfel de scenariu vor produce haos în Europa, invadată de refugiați, cu economiile prăbușite și vulnerabilă în fața oricărei amenințări nucleare.
Prețul la pompă este cel mai vizibil efect în momentul de față, dar mai grav este că va fi afectată agricultura – lucrările de primăvară necesită combustibil, în primul rând motorină, care nu este doar scumpă, ar putea să devină insuficientă, dacă nu se iau măsuri rapide de constituire a stocurilor speciale pentru agricultură, transportul – toate categoriilor, rutier, feroviar, aerian și maritim va fi mai scump, se vor anul zboruri, curse auto și feroviare, mărfurile vor fi mai scumpe, cu creșteri exponențiale.
Statele europene care au capacitate de intervenție, precum și statele asiatice se vor implica în securitatea transporturilor din Golf, dar și această implicare are costuri.
În pandemie s-a lucrat de acasă din cauza restricțiilor de mișcare pentru diminuarea riscurilor de contact. În maxim o lună ar trebui redusă prezența fizică la serviciu pentru a diminua consumul de carburanți, rezervele strategice vor fi utilizate conform priorităților pe care le va stabili guvernul, prin comitetul național pentru situații de urgență.
Peste două- trei luni este posibil să fie decretată stare de urgență, dar ar fi preferabil ca guvernul să declare cât mai repede situație de urgență pentru aplicarea de măsuri restrictive și imediate, înainte de escaladarea incontrolabilă.
Informarea corectă și prevenirea populației este importantă, trebuie înțeleasă situația dificilă și coordonate eforturile. Riscul acutizării crizei economice și declanșarea unei crize sociale cu mișcări de protest imposibil de controlat și de dezamorsat va deveni tot mai mare, dacă nu se iau măsurile necesare la timp, adică de acum!
Suntem mai mult sau mai puțin sensibili la pierderile de război al celor care sunt victime ale bombardamentelor (indiferent de care parte), empatia poate să fie mai mare pentru unii sau pentru alții, putem să găsim scuze sau acuze oricărui lider, dar cel mai important este să fim pregătiți pentru supraviețuirea proprie, împreună cu familiile și comunitatea din care facem parte. Pentru asta sunt necesare măsuri ferme, la timp și din timp, cu informare corectă și efort comun. Înainte de a ne gândi la ce avem de făcut când vine nucleara sau de a trage sirena pentru alarma aeriană (pentru care nu știm unde să ne adăpostim), înainte de a vorbi în gol despre amenințări hibride pe care nu le înțeleg prea mulți (uneori nici cei care le predică), să ne îngrijim de gestionarea resurselor noastre, pentru că vom lupta cu creșterea prețurilor, reducerea de produse pe rafturi, tensiuni sociale și restricții.
În concluzie, nu se pune problema consecințelor globale și a efectelor negative generate de acest conflict, ci de amploarea, de nivelul de dezvoltare progresivă a acestora și de durata lor, a gradului de suportabilitate (reziliența poate fi o glumă). Pentru statele europene vor fi multe provocări, iar capacitatea de adaptare a Uniunii, precum și menținerea NATO sunt imperative.
Recomandari 