Cine sunt?
Am absolvit Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, în 1983, apoi am optat și am fost admis la cursurile Școlii Militare de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu” din Boboc – secția naviganți, pe care am absolvit-o în anul 1987, cu gradul de locotenent și brevetul de pilot militar.
Am fost repartizat la Regimentul 91 aviație de vânătoare, Deveselu, pe funcția de pilot șef la escadrila I, avându-l comandant pe maiorul Ștefan Varia, cu care m-am reîntâlnit în 1990 la Centrul de Trecere pe Avionul Supersonic de la Bacău. După absolvirea cursului de comandanți de escadrilă, în 1995, am obținut prin concurs funcția de comandant de patrulă.
În 1996 am fost selecționat pentru a zbura MiG-21 LanceR. Mai întâi, a fost necesar un curs de engleză, deoarece instructorii cu care urma să facem trecerea erau israelieni, iar majoritatea celor din prima grupă nu știam această limbă. Apoi a urmat cursul teoretic, în urma căruia am devenit instructor la simulator și la echipamentele de pregătire și analiză a misiunii. Echipamente noi, o altă filosofie a zborului și a misiunilor de luptă, muncă multă, dar deosebit de plăcută, chiar dacă până la zbor au fost necesare noi instrucțiuni, pe care le-am redactat pe nou-descoperitele calculatoare ale stațiilor de pregătire a misiunii.
O nouă mentalitate s-a construit atunci, iar importanța schimbării tehnicii sau modernizarea acesteia a avut un rol decisiv. Nouă, celor din prima grupă de LanceR și instructorilor noștri, din preserie, ni s-a deschis drumul către exercițiile multinaționale, în cadrul Parteneriatului pentru Pace (PfP), în care intrasem de curând. Au apărut și participările la expoziții și exerciții în afara țării, cu deplasarea pe căi aeriene, o aventură ne-mai-încercată până atunci, de noi, cei de la Bacău. În același timp am avut provocarea unui examen la Academia de Înalte Studii Militare. În urma examenului, care a fost și un concurs, cu o competiție destul mare, între 1998-2000 am urmat cursurile Facultății Interarme din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare.
Am revenit la AISM în 2005, pentru „Cursul postuniversitar de perfecționare în conducerea marilor unități operative din Forțele Aeriene”, în cadrul Colegiului de Război și în 2007, la cursul cu tematica „Probleme actuale ale securității naționale”, în cadrul Colegiului Național de Apărare.
În anul 2009, am obținut, titlul academic de „Doctor în Științe Militare” la Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, cu lucrarea „Securitatea aeriană în contextul globalizării”, avându-l ca îndrumător pe generalul de flotilă aeriană Florin Râpan.
În Academia de Înalte Studii Militare am avut șansa de a-i avea ca profesori pe comandorul[1] Florin Râpan, căpitan-comandorul Vasile Bucinschi, locotenent-colonelul Răzvan Stroescu, pentru scurt timp, pe maiorul Gabi Stuparu și ca „diriginte”, pe colonelul Dumitru Pătru. Deși am suferit pentru mult prea lunga întrerupere de la zbor (peste doi ani), a fost o perioadă interesantă, în care se schimbau concepte, culorile pe hartă, regulamentele, iar profesorii se adaptau „din mers”, odată cu noi. Am avut și un exercițiu complex, în care anul mai mare juca eșalonul de Corp de aviație, iar noi pe cel de Flotilă de aviație. Am surprins pe mulți atunci când am propus să fie scos temporar din luptă un grup de aviație de vânătoare căruia îi fusese lovit grupul de formare rachete. Dar justificarea mea a fost acceptată, în final, de către catedră. Am fost un student incomod, de multe ori, dar i-am respectat și prețuit pe profesori și pe colegi. De la fiecare aveam ceva de învățat. Poate că am fost puțin prea curios. Mi-a plăcut cursul de comunicare, pe care l-am considerat prea scurt și mi-a lipsit un curs de „leadership”, mai ales că maiorul Tudor Borcea ne-a provocat cu necesitatea de a deveni manageri.
În 2000 am revenit la Bacău, ca șef de birou la operații, iar în anul următor am fost numit comandant de escadrilă. După absolvirea Cursului postuniversitar de perfecționare în conducerea marilor unități operative din Forțele Aeriene (2005), prin ordinul șefului Statului Major al Forțelor Aeriene – generalul Gheorghe Catrina, am fost mutat la comandamentul Statului Major al Forțelor Aeriene din București, ca șef de secție în Serviciul de instrucție. În această poziție am coordonat elaborarea unor instrucțiuni și reglementări specifice pentru instrucția în zbor, am condus exerciții naționale și internaționale și am făcut parte din grupul de coordonare a spectacolului aerian aniversar ROIAS-2006, sub comanda generalului-maior Ion Ștefan.
În aprilie 2008, am fost numit comandant al Bazei 95 Aeriene din Bacău, ocupând prima funcție de general din carieră. În această calitate am primit drapelul de luptă al marii unități de aviație, din partea șefului Statului Major al Forțelor Aeriene, generalul Constantin Croitoru. În alocuțiunea rostită cu ocazia preluării comenzii, am precizat obiectivele pe care le voi urmări în noua funcție:
„În urmă cu trei ani, când am părăsit baza pentru a mă pregăti la eșalonul superior, am spus că mă voi întoarce pe o funcție mai mare, ceea ce s-a și întâmplat. Îmi propun să mențin unitatea la standardul pe care îl are, Baza de la Bacău fiind una dintre cele mai bune din țară.”[2]
În luna septembrie a aceluiași an, am fost numit comandant al Bazei 90 Transport Aerian, de la Otopeni, ceea ce a presupus încheierea carierei de pilot de vânătoare, unitatea neavând avioane de vânătoare. Așa am început cariera de pilot de aviație de transport, după absolvirea cursului de trecere pe aeronava C-130 Hercules.
La data de 25 octombrie 2009 am fost avansat la gradul de general de flotilă aeriană. În septembrie 2010 am fost anunțat că voi fi mutat la Statul major general, iar în data de 1 octombrie am fost numit în funcția de locțiitor al șefului Statului Major General. La 1 decembrie 2010, am fost avansat la gradul de general maior.
La data de 27 decembrie 2010 am preluat de la amiralul Gheorghe Marin, Drapelul de luptă și funcția de șef al Statului Major General. A fost o onoare deosebită, fiind primul general de aviație numit pe această funcție, ceea ce făcea responsabilitatea și mai mare.
Cu ocazia „Zilei Forțelor Aeriene”, la 20 iulie 2013 am fost avansat la gradul de general-locotenent, iar la 1 decembrie 2014 am primit gradul de general.
Funcția de șef al Statului Major General a fost cea mai mare provocare căreia a trebuit să îi fac față. Nu eram pregătit pentru aceasta funcție, deoarece nu mi-o dorisem, nu aveam experiența muncii într-o structură de nivel strategic, nu aveam niciun curs de conducere care să mă familiarizeze cu noile atribuții, eram destul de tânăr (doar 45 de ani), nu cunoșteam personalul din subordine, decât de trei luni, dar știam destul de multe despre evaluare, planificarea la nivel NATO, NSIP, standardizare, elaborare de acte normative, argumentarea solicitărilor de buget, deoarece le învățasem la Statul Major al Forțelor Aeriene, fiind implicat în ele.
Mai mult, în acea perioadă principala activitate din Forțele Armate era recalcularea pensiilor, ceea ce presupunea măsuri și eforturi ce nu mai fuseseră făcute niciodată. Dacă reducerea salariilor fusese acceptată mai ușor, în urma unor măsuri compensatorii, la pensii au fost multe probleme, cu rezolvări în care nu credeam, fiind convins că este o mare eroare ideea de contributivitate pentru militari. Am făcut tot posibilul pentru revenirea la vechea lege, care determinase multe cariere de militari.
Lipsurile din unități, generate de bugetul de criză alocat MApN, au fost atât de mari, încât în 2012 am fost nevoit să semnalez că nu avem fonduri nici pentru întreținerea tehnicii existente, ce ar fi trebuit demult schimbată.
În ce privește reprezentarea internațională, a trebuit să particip la primele Comitete militare ale NATO și UE la doar trei săptămâni de la preluarea funcției. Am avut șansa de a lucra cu o echipă de profesioniști, care m-a ajutat să înțeleg repede situația. Am fost ajutat de amiralul Jim Stavridis și de amiralul Giampaolo Di Paola să mă integrez rapid în „familia CHODs-ilor”. Conferința Comitetului Militar al NATO pe care am organizat-o în septembrie 2012, la Sibiu, ne-a oferit oportunitatea de a reprezenta interesele României cu succes, precum și un statut respectat printre ceilalți membri. Am semnalat îngrijorarea României față de politica agresivă a Federației Ruse încă din 2103, iar evenimentele din Ucraina din 2014 au confirmat poziția noastră. Credibilitatea obținută ne-a ajutat să realizăm în timp foarte scurt planurile de contingență, care reprezintă cea mai mare garanție că Alianța este pregătită să ne apere, o unitate de integrare a Forțelor NATO care vor interveni (NFIU) și un comandament multinațional de nivel Divizie, care întăresc poziția României ca membru al Alianței. Am avut onoarea de a-mi depune însemnul propriu (coinul) la fundația Bazei SUA de la Deveselu, care este parte a Sistemului NATO antirachetă balistică.
Pe 5 ianuarie 2015 am predat funcția domnului general-locotenent Nicolae Ciucă.
După predarea funcției de șef al Statului Major general, am fost numit Consilier de Stat și șef al Departamentului Apărare la Cancelaria primului-ministru al României, iar din martie 2016 până la 26 iunie 2017 am fost consilierul militar al ministrului apărării naționale.
Am primit mai multe distincții și decorații, cele mai importante fiind ordinele naționale „Virtutea Aeronautică”, în grad de comandor și „Steaua României”, în grad de ofițer. Am primit și Ordinul „Legiunea de Onoare”, în grad de ofițer , în 2012, din partea președintelui Franței, Nicolas Sarkozy, precum și Medalia „Consolidarea Frăției de Arme”, din partea președintelui republicii Moldova, Nicolae Timofti.
În 2015 a fost un moment foarte emoționant , atunci când am primit titlul de „Cetățean de onoare al orașului Târgu-Neamț”, locul în care mă născusem în urmă cu 50 de ani.
Academia militară a contribuit decisiv la evoluția mea în carieră, prin cunoștințele teoretice, prin validarea lor prin exerciții, prin personalitățile care ne-au făcut să înțelegem că noi suntem liderii de atunci ai Armatei, că trebuie să fim la înălțimea înaintașilor noștri, ale căror tablouri le priveam cu deosebit respect pe holurile instituției.
[1] Gradele menționate sunt cele deținute la data respectivă.
[2] Ziarul de Bacău, „Baza Aeriana 95 Bacau are un nou comandant”, accesat la 26 februarie 2017
Recomandari 