Prima măsură luată de statul român, încă de la primele semne ale pandemiei de COVID-19 provocată de infectarea cu SARS-CoV-2 a fost suspendarea cursurilor în unitățile de învățământ preuniversitare. O măsură constestată de unii, în acel moment, în special din cauza dificultăților celor care trebuiau să meargă la serviciu. A venit și legea pentru părinții care trebuie să stea cu copii acasă și s-au mai liniștit apele. La scurt timp, mulți părinți s-au alăturat copiilor, într-o vacanță impusă de situație. Perioada de 14 zile, mult prea des vehiculată, a generat o stare confuză, de raportare a tuturor supendărilor sau puazelor la acest termen. S-a produs un blocaj mental la nivelul populației, dar și al autorităților. la toate acestea s-a suprapus și carantinarea noului guvern reinvestit după ce a fost demis, după o perioadă de mare ambiguitate politică.
După epuizarea celor 14 zile, au apărut întrebările, neliniștile, mai puțin răspunsurile. Pentru că unii și-au băgat și mintea în carantină în acea perioadă. Posibilitatea înghețării anului școlar sau repetarea acestuia a produs reacții din partea multor părinți, dar și profesori. Au apărut și soluții, respectiv teleșcoala și școala online. În prima urgență, pentru clasele a opta și a douăsprezecea, pentru a putea finaliza ciclurile de învățământ. Lipsa infrastructurii în unele situații a generat multe discuții, mai mult sau mai puțin avizate, prea multe cu tentă negativă, distructivă. Lipsa accesului la internet sau a mijloacelor tehnice necesare a fost una dintre principalele impedimente invocate în negarea soluției învățământului online. La fel și pentru teleșcoală, chiar dacă statisticile spun că majoritatea populației României are acces la televiziune, în special la televiziunea națională.
În acest timp se iniția și se aplica șomajul tehnic în companiile private și de stat, în special la cele de producătoare de bunuri. Educația nu a fost pomenită. Atunci când au apărut întrebări privind salarizarea, cursurile online au fost principalul argument al ministerului pentru a exonera personalul din educație de la includerea într-o categorie „temporar neproductivă”. În acest timp, școlile au rămas închise, iar unii profesori, chiar și învățători au creat diverse grupuri pe rețele de socializare, au descoperit aplicații utile și chiar au realizat cursuri online. Unii mai bune, altele mai nereușite, cu rezultate pe măsură. Nu s-a remarcat prea mult implicarea ministerului, cu excepția câtorva ieșiri nervoase ale domnei ministru.
Teleșcoala a relevat tarele sistemului nostru educațional, inclusiv pe cele care se manifestă în cadrul lecțiilor online. Lipsa interacțiunii directe a profesorului cu elevul este dificil sau aproape imposibil de suplinit pentru mulți dintre cei care așteaptă să vină retribuția lunară, dar consideră că nu pot să își îndeplinească sarcinile în condițiile date. Este adevărat, nu este vina lor, așa cum nu este nici vina lucrătorilor de la Dacia Renault. Metodele și procedeele didactice pentru învățământul online nu sunt încă suficient dezvoltate. Totuși, este momentul să le însușim, să le punem în practică și să le îmbunătățim.
S-a relevat faptul că unii profesori, chiar dacă sunt foarte buni profesioniști în domeniu, nu au darul de a comunica și de a induce elevilor dorința de a învăța, nu reușesc să le mențină atenția trează și nu sunt potriviți pentru acest nou mod de viață. Unii fac eforturi să se adapteze, dar alții pur și simplu nu pot. Ei pot face altceva, dar nu se pot „produce” pe ecranele laptopurilor sau telefoanelor mobile utilizate de elevi sau studenți.
Așadar, sunt probleme, cei din sistemul de învățământ le cunosc mai bine decât mine. Deoarece în această perioadă se dau ordonațe și recomandări sau chiar recomandări în ordonanțe, iar eu nu am cum să dau ordonanțe, vă propun câteva recomandări:
- constituirea de grupuri de experți pentru fiecare diciplină, formate din inspectorii școlari (sau din cei care ar trebui să fie inspectori școlari pe domeniu), care să funcționeze pe o platformă de discuții/întâlniri. Aceștia trebuie să revizuiască în termen scurt toate conținuturile programelor școlare. Vor descoperi multe lucruri!
- constituirea unei echipe de experți în IT (pot fi și din mediul privat, pe bază de contract) care să dezvolte platforme educaționale pe clase/discipline de învățământ. sau care să valideze platforme existente, sau să le personalizeze. După validarea lor la nivel național, trebuie transmise tuturor educatorilor, cu instrucțiuni clare de folosire.
- inițierea cursurilor de pregătire a personalului didactic pentru utilizarea plaformelor educaționale online
- realizarea unui sistem național de evaluare , pentru toate categoriile de și disciplinele școlare, pe baza noilor programe de învățământ
- realizarea unui parteneriat cu producători de filme și media pentru realizarea produselor educaționale într-un program educativ cu implicarea actorilor și a celor mai performanți vorbitori în public
- realizarea de parteneriate cu media pentru promovarea obiectivelor educaționale stabilite.
Toate programele menționate ar trebui finanțate corespunzător de către guvern. Este adevărat, propunerile mele nu sunt la fel de relevante ca acelea din proiectul național „România educată”, dar ar putea să fie mai ușor de înțeles și aplicat.
Ministerul Educației ar trebui să își ia rolul mai în serios, iar Academia Română are ocazia să se implice în proiectarea viitorului României.
Academicienii români ar trebui să se implice în realizarea și validarea programelor școlare (pot să o facă și de acasă!), ar trebui să construiască, să monitorizeze și să îmbunătățească atât conținuturile, cât și structura programelor de învățământ.
Ideile pe care le-am lansat sunt doar un început, nu au un caracter exhaustiv și nici nu sunt imuabile. Orice idee, dar mai ales orice acțiune constructivă poate contribui la realizarea viitorului nostru.
Recomandari 