Interese strategice și obiective de securitate națională[i]

---

[i] Prezentat la Conferința Forumului pentru Securitate Maritimă din 24.10.2023, Constanța și publicat în cartea Recomandări, editura Prospexi, Dorohoi, 2024, pg 98

În relațiile internaționale, statele sunt actori principali, deoarece au interese și instrumentele necesare pentru a le promova și a le apăra. Definirea intereselor este importantă, deoarece stau la baza obiectivelor strategice ale conducerii statului, definind politicile și strategiile pentru toate domeniile de activitate care presupun implicarea și intervenția instituțiilor statului, conform competențelor stabilite prin lege.

În unele state, interesele sunt denumite „interese naționale”, întrucât sunt voința majorității cetățenilor lor și sunt prezentate public în Constituție sau în alte documente aprobate prin votul direct al cetățenilor. În statele conduse autocratic, „interesele de stat” sunt mai puțin transparente, în spatele lor aflându-se dorința conducătorului de a-și prezerva puterea.

Deoarece mediul internațional este fluid, unele interese trebuie să fie revizuite și nuanțate, astfel încât să poată fi păstrate, fără să genereze reacții adverse imposibil de contracarat.

Majoritatea democrațiilor occidentale, precum și statele care se doresc „principali actori” ai scenei relațiilor internaționale își expun interesele și obiectivele strategice în documente politice programatice, cel mai important dintre acestea fiind „strategia de securitate națională” sau un document echivalent.

În România, aceste interese și obiective strategice sunt (ar trebui!) definite în „Strategia națională de apărare a țării”, așa cum prevede Constituția.

Mă voi abține să comentez actualele prevederi ale unui document care are prevederi de manual, care se dorește mai mult decât este prevăzut prin lege și ridicol pentru diplomație.

Așa cum spuneam, interesele naționale sunt prevăzute în Constituție: existența statului român, independența, suveranitatea, integritatea teritoriului, dezvoltarea economică, bunăstarea cetățenilor săi și ordinea constituțională, respectiv democrația și statul de drept. Statul român trebuie apărat, iar statul este obligat să își protejeze cetățenii. Desigur, fiecare stat are capacitatea proprie de a-și apăra și judeca cetățenii în afara granițelor sale, dar este important să utilizeze toate instrumentele de care dispune pentru a impune respectarea legislației române de către toți cetățenii români.

Obiectivele strategice sunt derivate din interesele naționale, iar aceste obiective pot să se modifice odată cu schimbările determinate de dinamica echilibrului de putere și de evenimentele majore din relațiile internaționale.

Geografia are un rol important în stabilirea acestor obiective, poziționarea fizică și cea politică sunt factori determinanți pentru nivelul de ambiție pe care și-l propune orice stat. Mărimea statului este importantă, vecinii săi, relieful, resursele, precum și demografia. În acest context, ieșirea la mare reprezintă un element major pentru ca statul să își stabilească un nivel de ambiție mai ridicat decât un stat eminamente continental, dar poate fi și o vulnerabilitate, dacă nu este abordat cu atenția cuvenită.

Ce reprezintă ieșirea la mare?

1. Accesul la mările și oceanele lumii
   1. Accesul la căile de transport/navigație maritime – costuri de transport reduse
   2. Accesul la resurse de pe toate continentele lumii, în mod direct și indirect
   3. Accesul la resursele mărilor și oceanelor din zona apelor internaționale, conform dreptului internațional
2. Dreptul la o „Zonă economică exclusivă” – accesul la resursele din mare și din adâncul submarin din această zonă, dreptul de a explora și exploata aceste resurse.
3. Poartă de intrare/ieșire pentru bunuri care sunt transportate de pe/pe alte continente. Porturile sunt importante noduri de comunicații.
4. Responsabilitate pentru securitatea transportului maritim în apele teritoriale, precum și posibilitatea implicării în proximitatea acestora, pentru a preveni eventuale situații critice.
5. Responsabilitatea pentru securitatea propriilor resurse, precum și pentru siguranța mediului din apele teritoriale.
6. Responsabilitatea pentru securitatea porturilor și bazelor logistice și de mentenanță maritime
7. Apărarea teritoriului național împotriva unei agresiuni de pe mare presupune un complex de capabilități diferit de cel al apărării terestre. Agresorul poate fi un stat cu care nu există graniță terestră.

Având în vedere cele identificate (nu este o evaluare exhaustivă, se poate completa), se pot deduce câteva interese și obiective strategice care ar trebui incluse în viitoarea Strategie națională de apărare, după o Revizuire consolidată a Strategiei de Apărare (SDR – Strategic Defence Review).

Interese naționale: dezvoltarea economiei naționale prin fructificarea statutului de stat maritim și apărarea apelor teritoriale, ca parte a teritoriului național.

Obiectivele strategice rezultate din primul interes identificat ar putea fi:

• implicarea în comerțul maritim internațional (susținerea și dezvoltarea unei flote de transport sau a companiilor de transport maritim cu sediul în România).
• exploatarea resurselor marine din oceanul planetar cu capacități proprii (prin operatori economici înregistrați în România)
•  exploatarea eficientă și cu impact strategic a resurselor din apele teritoriale (prin operatori strategici, cu redevențe investite pentru viitor și exploatarea planificată multianual)
• extinderea capacității de transfer a porturilor;
• extinderea capacităților șantierelor navale și a bazelor logistice maritime.

Din al doilea interes ar rezulta următoarele obiective strategice:

• realizarea securității transportului maritim în apele teritoriale, precum și în proximitatea acestora, pentru a preveni eventuale situații critice.
• asigurarea securității propriilor resurse, precum și a protecției mediului din apele teritoriale.
• realizarea securității porturilor și bazelor logistice și de mentenanță maritime
• apărarea teritoriului național împotriva unei agresiuni de pe mare.

După identificarea acestor obiective, derivate doar din statutul de stat maritim, ar trebui dezvoltate politici și strategii care să operaționalizeze aceste oportunități, dar și responsabilități.

În mod plastic, putem spune că „Dumnezeu ne-a dat, dar nu …” face și restul! Este obligația instituțiilor statului român să valorifice un statut pe care unele state nu îl au, să dezvoltăm un nivel de ambiție corespunzător celor care au dreptul și posibilitatea de a accesa resursele oceanului planetar.

O strategie de securitate maritimă în Regiunea Mării Negre nu poate fi abordată de către statul român fără să fi fost identificate interesele și obiectivele ca stat maritim. Dezvoltarea capabilităților necesare pentru operaționalizarea acestor obiective se poate face doar după ce va fi clar ce nivel de ambiție ne propunem pe termen lung.