Funeraliile de stat reprezintă un eveniment public de nivel național, se organizează la nivelul cel mai înalt al statului la trecerea în neființă a șefilor de stat, prim-miniștrilor sau patriarhilor, reprezintă o activitate de protocol de stat vizibilă la nivel internațional. Funeraliile fostului președinte american Jimmy Carter sau ale Reginei Elisabeta a II-a (și nu numai!) au fost transmise în întreaga lume.
România nu are aceeași relevanță la nivel internațional, dar evenimentul este similar, importanța sa fiind consemnată prin lege.
Modul de organizare a acestor funeralii este atributul guvernului, dar toate instituțiile statului au obligația de a se implica, în părțile care le privesc.
Pentru că sunt multe comentarii și critici pro și contra oportunității organizării acestor funeralii, voi spune doar că au fost organizate potrivit legii, iar despre ceremonial voi face doar câteva constatări, care ar putea ajuta demnitarii statului să îmbunătățească protocolul de stat, comportamentul celor care au responsabilități publice și comunicarea oficială.
Așadar, au fost „funeralii de stat” organizate pentru un fost Președinte al României, primele funeralii de stat pentru un Președinte, după schimbarea regimului comunist din decembrie 1989. Deși fostul Președinte s-a declarat liber-cugetător, tot ceremonialul a fost conform regulilor și procedurilor Bisericii Ortodoxe Române, cu câteva mici excepții.
Mici amănunte, ca lipsa înscrisului pe cruce IRNI („Isus Nazarineanul, Regele Iudeilor ), lipsa icoanei pe sicriu, nu au împiedicat soborul de preoți să facă o slujbă integrală de înmormântare a unui creștin ortodox, precum și înhumarea într-un cimitir militar, cu toate însemnele ortodoxiei.
La omagiul prezentat cu o zi înainte, unii s-au închinat, alții au salutat, așa cum a crezut fiecare că e bine în fața camerelor de filmat.
S-a remarcat lipsa Președintelui în funcție, deși ceremonialul a fost organizat în curtea palatului în care acesta lucrează, a fostului Președinte (prea ocupat cu vreo partidă de golf), a Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, a ministrului apărării naționale, cel care conduce ministerul responsabil de organizarea Funeraliilor de stat.
Garda de onoare cu generali a fost stabilită cu generali cu funcții mici, de o stea, șefii categoriilor de forțe nu au fost prezenți, iar această absență se poate conjuga cu lipsa ministrului
Ortodoxia noastră s-a exprimat din plin, prin clopotele trase, prin slujba de pomenire, prin înhumarea în sine, dar Prea-Fericitul nu a considerat demn de prezența sa acest moment.
Se pare că nu a contat că fostul Președinte, Ion Iliescu, a participat la funeraliile Prea-Fericitului Teoctist, din 3 august 2007 și la Întronizarea actualului Patriarh, Prea-Fericitul Daniel, din 30 septembrie 2007.
Funeraliile de stat nu sunt activități de partid, nici private, sunt evenimente publice de nivel înalt, iar oficialii au responsabilitatea participării la aceste evenimente.
A fi în serviciul țării presupune eforturi și acțiuni care pot să fie în contrast cu sentimentele noastre, respectarea legii și a protocolului de stat sunt foarte importante pentru persoanele care ocupă demnități publice.
La ultima slujbă, din Capela Palatului Cotroceni nu au participat președinți (cu excepția Președintelui Emil Constantinescu!), dar au participat prim-miniștri. Prim-ministrul Ilie Bolojan a demonstrat că este un om de stat responsabil.
Șefii categoriilor de forțe nu au participat, fiind considerați neimportanți sau prea-importanți.
Deoarece au fost multe comentarii la toate televiziunile, aș vrea să fac o singură precizare, pentru consemnarea corectă a faptelor și datelor: participarea României la programul NATO PfP a fost hotărâtă în ianuarie 1994, iar Ion Iliescu nu „a fost obligat să continue parcursul euro-atlantic stabilit anterior”, ci a contribuit decisiv la stabilirea acestui obiectiv.
Ce va rămâne după aceste Funeralii, ce vom învăța? Nu s-a încheiat nicio epocă, nu am închis niciun capitol, vom continua să facem greșeli, vor continua bâlbele și vor fi multe decizii contestate de o parte a societății, agreate de alta. Poziționarea de o parte sau alta este liberă, dar repetarea greșelilor ar trebui evitată, pentru a fi mai buni și mai respectați în lume.
Deocamdată suntem cunoscuți că ne lichidăm conducătorii, îi hulim după ce le-am dat puterea, îi contestăm sau anulăm alegerile. Dar suntem foarte credincioși și respectăm ceremoniile religioase ortodoxe.
Ateismul sau liber-cugetătorul a fost sancționat prin lipsa Prea-Fericitului și a unui sobor de preoți relevant.
Poziția politică și activitatea fostului Președinte au fost sancționate prin absența Președintelui în funcție, a celui care a demisionat după ce a fost parte a anulării unor alegeri, a unor miniștri și a unui ingrat.
Un mic amănunt, mai puțin important: mașina care a transportat corpul neînsuflețit la și de la Palatul Cotroceni avea numere de înmatriculare de Bacău, probabil că era singura care corespundea cerințelor de securitate și de mediu.
Cei care s-au ocupat de organizarea ceremoniei au avut sarcini ingrate, date fiind controversele politice, dar totul a fost foarte bine organizat și merită felicitări.
Dumnezeu să-l ierte pe cel care a condus statul român!
Recomandari 