Am văzut mai multe mesaje transmise de către domnul Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române. Toate de foarte mult bun-simț, așa cum îl știm cu toții pe distinsul academician, apreciat pentru mesajele patriotice lansate prin lecțiile sale de istorie.
Am avut surpriza să descopăr același gen de mesaj, venit din suflet, scris cu amărăciune privind soarta persoanelor în vârstă, amenințate prin diverse voci „trompetă” cu izolarea forțată, pentru binele lor. Am fost și eu impresionat de ceea ce a scris, după ce am trecut peste primul impuls, găsind în mesaj chiar unele idei constructive pentru autorități.
Totuși, care a fost primul impuls? Fără a fi contra la ceea ce spune distinsul academician, am avut reacția pe care am văzut-o la mai mulți: „Ce face Academia Română în acest timp?” Nu ca reproș, ci doar pentru a ști. De ce? pentru că Academia Română este o instituție de elită a statului român. Da, a statului, deoarece este finanțată de stat. Nu vreau prin aceasta să induc ideea că Academia nu poate critica Guvernul, pentru că riscă să i se taie fondurile, dimpotrivă, aș vrea să amintesc tuturor că rolul elitei este de a fi călăuză poporului în vremuri grele. Iar acum trecem prin vremuri ce se anunță foarte grele. Domnul Ion-Aurel Pop este Președintele Academiei Române, este conducătorul acestei instituții care poate fi salvarea României.
Acum, mai mult ca oricând, Academia Română ar trebui să fie mai prezentă în viața publică, deoarece aici se presupune că sunt cele mai luminate minți ale neamului românesc. Iar cu mintea se poate „lucra de acasă”. Cu toții gândim, comentăm, ne poziționăm de o parte sau alta a unei idei, dar rolul celor mai înțelepți dintre noi este să descopere adevărul și să ofere soluții. Avem așteptări mari de la autorități, deoarece ei au fost desemnați de noi să ne conducă, suntem nemulțumiți atunci când greșesc sau când nu fac ceea ce credem noi că ar trebui să facă, ne nemulțumesc bâlbâielile și inconsecvența, respectarea regulilor doar de către unii și încălcarea lor de către alții, duritatea și relaxarea combinate haotic sau după interese meschine. Totuși, există voci pe care le-am respecta toți românii, ale celor mai înțelepți decât noi, ale celor care sunt recunoscuți și plătiți pentru valoarea minților lor.
Am citit mesajul domnului Președinte al Academiei Române și mi-a reconfirmat că încă nu a înțeles că are în spate o forță, a elitei intelectuale române, indiferent cât de decăzută ar fi ea, la un moment dat. Voi contribui și eu la transmiterea mesajului său, dar ar trebui să se trezească, la fel ca toți ceilalți care ocupă diverse funcții. Dacă el ar face ceea ce trebuie, adică să coordoneze Programe ale Academiei Române, cu Studii despre pandemie, despre Relansarea sau Lansarea economică a României, despre Ce poate face România, care îi este potențialul și cu ce trebuie început, un Program pentru Educarea României (ar putea să îl preia pe cel început (cu panglica tăiată!) al Președintelui Iohanis, pentru a nu pleca de la „0”, atunci ar putea să dea un mesaj mai puternic, mai credibil!
Îl invit public să fie Președintele Academiei Române, speranța noastră, a celor care ne rugăm la Dumnezeu, dar știm că depinde și de noi dacă ne va fi mai bine sau mai rău.
Recomandari 
Nimic. Nu cred ca de la acesti oameni societatea românească trage nădejdea unei soluții salvatoare. Prea depășiți de evenimente, iar modul în care administrează patrimoniul AR din 90 încoace, ne arată o incapacitate crasă de a ieși din găoace lor de academicieni care doar merită, alții să muncească și să le dea si lor. STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ROMÂNIEI ÎN URMĂTORII 20 DE ANI este o mărturie a acestei incapacități. Oamenii din AR trăiesc in altă realitate, cea românească fiindu-le străină, cu excepția momentelor in care „li se livrează” vreo medalie sau distincție ce îi scutește de ceva impozite.
Uită-i domnu Dănilă și nu te mai întoarce la ei niciodată. Sunt grupuri de think tank-uri autohtone ce au idei moderne, soluții minunate. Încearcă integrarea ideilor/propunerilor acestora și poate scoți căruța din șanț. Cei de la AR sunt prea bătrâni ca să-i mai poți pune la jugul unei societăți obligate sa traiască și să se dezvolte în realitatea sec XXI, unde pe prim plan este informatizarea proceselor, robotizarea completă a producției și toate într-un proces integrator numit globalizare, pe care domnii ăștia scorțoși ni nu se sinchisesc să-l înțeleagă.
De fapt chiar si ești in staff-ul unui asemea structuri independente care abordează lumea de pe actualele coordonate, care cred că a depășit faza abordărilor teoretice și a trecut la cea a experimentărilor. Success și vă sunt alături!
ApreciazăApreciază
Vă așteptăm în I2DS2!
ApreciazăApreciază