Guvernul a depus, în sfârșit, un proiect de lege pentru a putea gestiona o situație specială. Ce trebuie să rezolve această lege? În primul rând să ne spună ce este bine să facem, cum putem să fim activi, fără a genera pericol, dar și cum vom fi apărați de cei care nu vor să respecte legea. Cine o va aplica, ce instrumente va avea și în ce mod le va folosi. Cât mai simplu, coerent, fără să necesite explicații, mai ales să nu fie interpretabilă. Așa cum ar trebui să fie toate legile, de fapt.
După aproape două luni de Stare de urgență, în care totul a funcționat în condițiile excepționale, cu restricții și permisiuni inoperante într-o situație normală, a devenit evident pentru toți că nu se termină problemele cauzate de SARS CoV-2 nici în 14 zile, nici după ce trec Sărbătorile de Paște, nici după 1 Mai, iar revenirea la viața socială dinainte de 14 martie nu va fi atât de curând.
Critici privind întârzierea depunerii proiectului sunt suficiente, dar ar fi bine să trecem mai repede peste asta. Nu de alta, chiar dacă este principalul inițiator al proiectelor de legi, Guvernul nu este singurul abilitat, mai mult, a fost ocupat cu gestionarea problemelor curente, cu achiziții, ordonanțe, ordonanțe militare, gândirea măsurilor și aplicarea lor. Cât a fost întâmplare, cât a fost rodul acțiunilor Guvernului, contează mai puțin acum, ceea ce este important este că, deocamdată, România a înregistrat un număr destul de redus de cazuri, comparativ cu alte state europene, a reușit să facă față cazurilor grave cu infrastructura reorganizată în acest scop, iar numărul deceselor a fost relativ mic.
Așadar, să nu aruncăm cu piatra, mai ales cei care ar fi putut să pregătească un cadru legal care să ne scoată din Starea de urgență, dar care să ne dea siguranța că vom fi în continuare protejați și că vom putea să îi protejăm pe ceilalți fără a ne pierde toate libertățile și fără a afecta viața altora.
Pentru a deveni valabilă, pentru a nu se crea haos după 15 mai, toți cei care au responsabilitatea finalizării acestei legi, până la publicarea ei în Monitorul Oficial, ar trebui să lase pentru câteva zile lupta politică distructivă și să își canalizeze energia către o critică constructivă (nu am ce face, în limba română este cacofonie!)
Poate că vor avea timp și magistrații Curții Constituționale, și Avocatul Poporului, și Președintele să o vadă și să îi aducă amendamente, la timp, deoarece și ei trăiesc în aceeași țară, vor fi afectați și ei de această lege.
Nu este o lege obișnuită, deoarece nu suntem într-o situație obișnuită. În situații speciale sunt necesare legi speciale. Asta nu scoate în afara jocului instituțiile democratice, decât dacă reprezentanții acestora vor să se sustragă responsabilităților lor. Pentru siguranța noastră, ar fi bine să se facă o pauză la aparițiile publice din partea celor care acum ar trebui să lucreze. Nu se poate transfera răspunderea tuturor cetățenilor, prin solicitarea părerilor prin email. Responsabilitatea este a celor care ocupă funcțiile, nu se poate deroba pe spatele opiniei publice, așa cum s-a făcut la unele ordine și hotărâri care au fost atribuite unei decizii colective, prin vot, deși ordinele se semnează de persoana îndreptățită.
Desigur, această lege nu va rezolva toate problemele, va trebui amendată în timp, dar contează foarte mult care va fi impactul inițial. Cea mai mare problemă a viitorului nostru imediat ar fi contestarea cadrului juridic în care vom funcționa de către instituțiile fundamentale ale statului.
Nu am reușit să introduc proiectul de lege, mai am de lucru la utilizarea editorului din wordpress, dar îl găsiți pe pagina de facebook.
Recomandari 