O nouă Strategie Națională de Apărare a Țării a fost aprobată de CSAȚ și va fi înaintată Parlamentului pentru aprobare, chiar în timpul luptei cu epidemia de COVID-19. Un mesaj de consecvență și seriozitate din partea Președintelui, prin care transmite hotărârea sa de a respecta legea și de a-și îndeplini obligațiile constituționale. Situația politică caracterizată printr-o continuă luptă electorală ar putea determina noi controverse pe tema competențelor Președintelui și ale Guvernului.
Încă din primul mandat, Președintele Iohannis și-a asumat o Strategie de securitate națională sub numele Strategiei naționale de apărare a țării, pentru a respecta denumirea dată de lege. Adversarii politici ar putea acuza o asumare prea mare a competențelor Președintelui, dar odată ce acest document este supus aprobării Parlamentului, rezultă că validarea „valorilor, intereselor și obiectivelor naționale de securitate” este dată de parlamentari, de reprezentanții poporului, iar obiectivelor strategice și prioritățile apărării sunt confirmate și au girul legislativului pentru a fi realizate.
La fel ca în primul mandat, Klaus Werner Iohannis a finalizat cel mai important document de planificare a apărării naționale, la termen, ca un semn de normalitate, așa cum a declarat public.
Aprobarea unei Strategii naționale de Apărare a Țării, la termenul stabilit prin lege s-a întâmplat pentru prima dată în istoria postdecembristă, printr-o contribuție substanțială a instituțiilor cu atribuții în securitatea statului, dar și a celor care au responsabilități doar în menținerea ordinii și siguranța cetățeanului (de fapt, a fost vorba de implicarea persoanelor care conduceau instituțiile respective). Mai mult, în 2015, Prim-ministrul de atunci a făcut o eschivă pentru a permite aprobarea în premieră a documentului, mai mult ca o modalitate de a semnala nerealizările precedentului președinte, nu pentru a-l sprijini pe cel în funcție.
Valoarea și rezultatele primei strategii naționale au fost validate prin succesul incontestabil al actualului Președinte în alegerile din 2019. Putem deduce că ceea ce a fost scris s-a realizat, că România este mai puternică în Europa și în lume, așa cum a fost logo-ul „Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2015 ‐ 2019”[i]
În temeiul prerogativelor conferite de către Constituția României[ii], articolul 92, Președintele este „comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării”, așadar este în măsură să utilizeze forța armată pentru apărarea intereselor României, pentru realizarea obiectivelor sale privind securitatea națională (deși nu sunt în mod explicit prevăzute în Constituție), în limitele permise de aceasta, respectiv cu aprobarea Parlamentului.
Legea 203/2015, a planificării apărării, detaliază rolul fiecărei instituții și documentele care se elaborează la nivel național pentru: planificarea forțelor, planificarea armamentelor, comanda, controlul și comunicațiile, logistica forțelor, urgențele civile[iii], resursele, apărarea aeriană, managementul traficului aerian, informațiile militare, asigurarea medicală, cercetarea-dezvoltarea, standardizarea forțelor astfel încât să corespundă nevoilor de securitate națională, precum și pentru îndeplinirea obligațiilor ce revin României în cadrul NATO și UE.
În lege mai este precizat și că „Obligațiile ce revin României în cadrul NATO și UE pot presupune și contribuții cu capabilități nonmilitare, care pot depăși responsabilitățile Armatei. Constituirea capabilităților nonmilitare poate reveni și altor ministere și agenții guvernamentale, potrivit legii, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, denumit în continuare CSAT, Ministerul Apărării Naționale asigurând asistență de specialitate”[iv].
Așadar, limitele stabilite de lege sunt destul de clare, astfel încât să se încadreze în atribuțiile stabilite de către Constituție în domeniul apărării.
În aceeași linie se înscriu și celelalte prevederi ale legii, care detaliază cuprinsul principalului document național care stă la baza planificării apărării, respectiv „Strategia națională de apărare a țării”, respectiv:
„valorile, interesele și obiectivele naționale de securitate, evaluarea mediului internațional de securitate; potențialele riscuri, amenințări și vulnerabilități identificate; obiectivele strategice și prioritățile în domeniul apărării; direcțiile de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României în domeniul apărării.”[v]
Ultima prevedere este cea mai explicită, extrăgând din domeniul securității doar acele acțiuni care sunt de competența apărării. Așadar, legea oferă competențe, dar și responsabilități, în limitele constituționale. Tot din lege rezultă că Strategia este o viziune a Președintelui privind apărarea națională, iar odată aprobată de Parlament, devine unul din principalele documente naționale pe care se construiește politica de apărare, împreună cu Programul de guvernare.
Fiecare stat își prezintă public interesele, obiectivele proprii de securitate, intențiile, astfel încât să fie cunoscute de către ceilalți actori internaționali și să se poată identifica subiectele de diferend care ar trebui, eventual, negociate. Modul în care se comunică strategic diferă de la stat la stat, de la o perioadă istorică la alta. În prezent, majoritatea statelor democratice (inclusiv cele care se autodeclară „democratice”) prezintă o Strategie Națională de Securitate, denumită în diferite moduri. Ultima este cea lansată de Polonia, în această lună.
România nu are un astfel de document, stabilit printr-o lege, termenul de „securitate” fiind mult timp perceput ca denumire a principalului serviciu secret (de informații), cu un istoric represiv care a distorsionat percepția generală privind acest termen. Cu toate acestea, legea pe care s-a construit funcționarea serviciilor de informații actuale, precum și unele prevederi ale codului penal care vizează mecanismele de protecție a statului român împotriva amenințărilor la adresa sa s-a numit „legea privind securitatea națională”[vi]. Abia după 2016 a fost modificată în „legea privind siguranță națională”. Dar această lege nu stabilește competențele și responsabilitatea realizării unei Strategii de securitate națională.
Așadar, nu există nicio prevedere clară din care să rezulte cine și cum stabilește obiectivele de securitate, singura posibilitate fiind ca aceste obiective să fie validate odată cu Strategia națională de apărare a țării. Acest fapt l-a determinat atât pe fostul Președinte, cât și pe actualul, să direcționeze Strategia națională de apărare a țării către o Strategie de securitate națională. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care nu a fost aprobat documentul propus de Președintele Traian Băsescu în 2010, împreună cu cel privind identificarea mogulizării presei ca o posibilă amenințare/vulnerabilitate.
Președintele Iohannis și-a asumat o Strategie de securitate națională sub numele Strategiei naționale de apărare a țării, pentru a respecta denumirea dată de lege. Adversarii politici ar putea acuza o asumare prea mare a competențelor Președintelui, dar odată ce acest document este supus aprobării Parlamentului, rezultă că validarea „valorilor, intereselor și obiectivelor naționale de securitate” este dată de parlamentari, de reprezentanții poporului, iar obiectivelor strategice și prioritățile apărării sunt confirmate și au girul legislativului pentru a fi realizate. Mai mult, fac obiectul controlului parlamentar, conform legii.
Într-un demers fundamentat pe teoria Școlii de la Copenhaga privind securitatea, autorii documentului din 2015 au abordat conceptul de „securitate extinsă”, ca responsabilitate a statului de a-și proteja fiecare cetățean. Abordarea este curajoasă, specifică statelor care au suficientă putere economică și militară pentru a-și impune voința oriunde pe glob. Altfel, nu este posibil să împiedici aplicarea unei pedepse cu moartea unui cetățean român, în condițiile în care legislația românească a abolit această pedeapsă.
Abordarea extinsă a securității a condus la identificarea unor „dimensiuni” ale securității, inclusiv educația, sănătatea și economia. Într-o construcție ce s-a dorit comprehensivă, au fost identificate vulnerabilități privind securitatea națională generate de educația deficitară sau de un sistem de sănătate slab, în mare parte ca rezultate ale unei economii ineficiente. Adevăruri evidente, de care trebuia să se țină cont în programele de guvernare ulterioare aprobării Strategiei, întrucât aceasta avea deja caracter obligatoriu, după aprobarea în Parlament. Cârcotașii ar putea să spună că se încalcă exact prevederile legii care stabilește Programul de guvernare ca izvor al politicii de apărare, independent de Strategie, dar actul democratic al aprobării de către Parlament este suficient pentru contraargumentare.
Lipsa unei Analize Strategice a Apărării (necesare încă din momentul intrării în NATO), abordarea securității, respectiv a apărării naționale (parte a securității) ca „viziuni” sau sumă a produselor instituțiilor responsabile determină un deficit de încredere și de fermitate în acțiuni. Alocarea bugetului pentru apărare a fost subiect de discuții și dispută politică, iar mult promisul 2%, asumat și reasumat la nivelul Alianței este un deziderat la nivelul execuției bugetare (încă). Este o mare realizare Acordul politic pentru alocarea în bugetele anuale, dar nu este pus în practică în totalitate. Analiza Strategică ar trebui să furnizeze detalii privind amenințările posibile, nivelul de risc și chiar o prioritizare a instrumentelor de răspuns, funcție de gravitatea amenințărilor. Astfel s-ar putea aloca fondurile în mod oportun și ar dispărea acuzele sau suspiciunile de fraudă sau oportunism.
Suntem încă în plină pandemie, iar pericolul unei epidemii/pandemii a fost identificat de Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015 ‐ 2019, la punctul 80, al patrulea subpunct, cu direcția de acțiune corespunzătoare. Se poate interpreta ca acțiune îndeplinită, dacă raportarea se face la numărul de decese înregistrate, comparativ cu alte state, dar există riscul de supraevaluare. Desigur, conducătorii instituțiilor care au acționat și acționează pentru protejarea populației știu toate problemele cu care se confruntă și vor identifica și soluțiile pentru a fi mai pregătiți la producerea unui eveniment similar.
Un fapt îmbucurător este că Analiza Strategică a Apărării a fost începută și se va finaliza în acest an. Următoarele documente de planificare a apărării vor fi mai bine fundamentate, fondurile se vor utiliza eficient, iar capacitatea de apărare se va îmbunătăți.
Actuala Strategie va fi aprobată, foarte probabil, dar nu vor lipsi comentariile, mai mult sau mai puțin constructive. Așa cum a fost reinstalat un guvern, demis pentru incapacitate, dar capacitat pentru o situație excepțională, este mai probabilă disputa verbală demagogică, decât identificarea unor soluții pentru interesul general. Într-o lume a disputei politice intransigente, este greu de crezut că se vor accepta criticile, chiar și cele constructive, iar taberele se vor poziționa doar pe poziții antagonice.
Desigur sunt necesare și strategii pentru fundamentarea politicilor economice, pentru educație, pentru sistemul de sănătate, este ceea ce ar trebui să implice munca în interiorul partidelor politice, care trebuie să se prezinte cu programe de guvernare clare, pe care să le respecte.
Am fost anunțați de Președinte că noua Strategie va continua să abordeze securitatea națională din perspectiva „securității extinse”. De regulă, continuitatea este bună, dar nu și atunci când nu și-a demonstrat eficiența sau valabilitatea. Implicarea în domenii care nu sunt în competența Președintelui, ci în a Guvernului, ar putea fi sursă de noi conflicte între cele două instituții ale puterii executive, dacă rezultatele alegerilor parlamentare nu vor da toată puterea în mâna Președintelui, conferit cu încrederea a peste 60% din voturile ultimelor alegeri prezidențiale.
[i] https://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia-Nationala-de-Aparare-a-Tarii.pdf
[ii] Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003
[iii] „Planificarea pentru urgențe civile este reglementată în conformitate cu prevederile legii speciale”- https://lege5.ro/Gratuit/g4ztmmrzgi/legea-nr-203-2015-privind-planificarea-apararii.
[iv] https://lege5.ro/Gratuit/g4ztmmrzgi/legea-nr-203-2015-privind-planificarea-apararii.
[v] Ibidem
[vi] https://lege5.ro/Gratuit/gy3deobs/legea-nr-51-1991-privind-siguranta-nationala-a-romaniei
Recomandari 