Militarizarea este ultima soluție?

Încrederea în forța armelor este, încă, în percepția publică la fel de mare ca speranța în minunea divină. În relațiile dintre state, confruntrea armată este ultima soluție pentru rezolvarea unui diferendum, atunci când orice demers diplomatic a eșuat. Confruntarea armată este expresia unui eșec politic, iar cei care plătesc acest eșec sunt militarii, pentru că acesta este rolul lor. Discursul politic sună puțin diferit, cu jurăminte, patriotism, valori, etc. De fapt, militarii sunt plătiți pentru a repara greșelile politicului.

Pandemia reprezintă o amenințare reală la viața noastră, a tuturor, iar aceasta nu o știm doar din filme sau din studii științifice, vedem cu ochii noștri, simțim efectele sale în viața noastră, a tuturor. Dincolo de teorii ale conspirațiilor, dincolo de media care ne informează și dezinformează într-un mod dificil de a fi diferențiat, avem rude, cunoștințe care s-au infectat, ne-au împărtășit experiența lor sau am constatat cu regret decesul lor.

La prima confruntare, după ezitări și negări ale pericolului, a fost instituită „Starea de urgență”. După câteva zile, măsurile luate nu au produs un efect vizibil, mai mult, un spital (unul dintre cele mai moderne) a fost scos din luptă, deoarece devenise focar de infectare. Soluția de moment a fost numirea unui medic militar la conducerea spitalului. La scurt timp s-a văzut că nu a fost de ajuns și a fost trimisă o echipă cu personal medical militar. Desigur, nu pentru a speria Sars COV-2- ul, care nu distinge foarte bine uniformele (!), probabil pentru a impune disciplina și proceduri care să fie urmate strict. La scurt timp, militarii s-au dovedit și ei oameni, vulnerabili, la fel ca toți ceilalți, cu șansa unei constituții fizice mai bune, care i-a ajutat să supraviețuiască bolii. Cei mai mulți dintre ei.

Apropierea sărbătorilor de Paște a adus un nou pericol, al mulțimilor care se aprovizionau, puteau să meargă la slujbe sau să petreacă în grup. Pentru a întări ordinea publică au fost scoase patrule de militari, în vehicule militare, cu arme și veste antiglonț (inițial). Așa s-a putut pleca în siguranță la cules sparanghel. Și tot așa s-a putut aduce „Lumina Sfântă” de la Ierusalim, adică dintr-o „zonă roșie”, iar pentru răspândirea ei s-a semnat un protocol între MAI și BOR, denunțat mai apoi. Prezența militarilor în stradă a descurajat, un timp ieșirea pe stradă a multora, dar a venit vara și presiunea nevoii de vacanță a învins. Militarii au fost retrași în cazărmi, toată lumea s-a relaxat, deși numărul de îmbolnăviri nu a scăzut, doar s-a stabilizat.

Întâmplător, Institutul Cantacuzino fusese deja transferat la MApN (militarizat), așa încât se putea da ordin direct să se găsească vaccinul. Eram deja cu mult înaintea altor state în privința deciziilor de forță. După China, am fost printre primii care am pus în funcțiune (chiar s-au făcut noi achiziții) spitale militare de campanie, care s-au dovedit utile, la un moment dat. Mai ales pentru tratarea militarilor expuși. Compania de stat responsabilă de producția de armament a trecut în scurt timp la producția (importul?) de măști, izolete și alte materiale necesare luptei cu COVID-a.

Noul val de îmbolnăviri, a cărei cauzalitate este încă insuficient cercetată și neexplicată credibil, a determinat luarea de noi măsuri, mimetic sau științific stabilite, care încă nu și-au arătat eficacitatea. Șocul unei catastrofe în care au murit unsprezece oameni a venit în plină campanie electorală, distrugător pentru partidul la guvernare. Au fost construite diversiuni pentru a distrage atenția publică, presa a fost destul de (mult prea?) reținută, iar sprijinul a venit de la cel mai înalt nivel, de acolo unde nu mai este nimic de pierdut, poate doar încă patru ani de inactivitate, dar cu asta ne-am obișnuit. E drept că am primit promisiunea de implicare totală, dacă vom vota ce trebuie. Dacă nu, asta e, pleacă în Florida, din nou, după ce face vaccinul.

La conducerea DSP Sibiu a fost numit un medic militar, pentru a nu mai fi criticat cel mai de seamă cetățean al său de neimplicare. Cine mai poate contesta atenta preocupare, dacă a luat o măsură atât de serioasă?

Cu ce se confruntă acum cel care a primit misiunea? Trebuie să evalueze situația, într-o realitate pe care nu o cunoaște, să reorganizeze resursele, să identifice soluții pentru probleme cu care nici el nu s-a confruntat și nu a fost pregătit. Pentru că, ar fi bine să se știe că medicii militari au aceeași pregătire ca și colegii lor civili, fac aceeași facultate, dar știu să facă față mai bine stressului și sunt mai obișnuiți cu diciplina (asta pare mai greu de acceptat, pentru că actul medical presupune disciplină și respectarea strictă a regulilor!).

Între timp, s-au anunțat mai multe vaccinuri descoperite. În mod inexplicabil, institutul din Germania nu a fost militarizat, ba chiar este listat la Bursă. Posibil ca germanii să nu aibă atâta încredere în militari, ca noi. De fapt, în statele occidentale nici serviciile de informații nu sunt militarizate, iar poliția este chiar civilă. Chiar și popmpierii sunt în mare parte civili. E adevărat, pandemia fiind o situație de urgență, au fost implicate forțele armate în sprijinul sistemului sanitar în toate statele, mai ales acolo unde soluțiile locale erau depășite.

Așadar, ultima soluție a fost deja impusă, la nivelul unei DSP. Ce urmează? Deocamdată alegeri. Care nu pot fi făcute online, așa cum ne plătim impozitele, cum facem cumpărăturile, cum trebuie să muncească foarte mulți, cum se face școala. Greu de asociat alegerile democratice cu militarizarea unor instituții.

Mai e puțin și vine Crăciunul pentru cei care vor supraviețui alegerilor. Chiar și Revelionul, cu speranța unui loc pe lista pentru vaccinare. Bine că vaccinarea este bine organizată, de către Armată, ultima soluție, să nu uităm!